In 2011, cand tehnologia este peste tot, pana si in administratie, cand toata lumea isi comanda de pe internet si cand gasesti pe facebook inclusiv persoane de varsta a treia, exista in Romania judecatori care nu stiu ca website-ul reprezinta o opera ce poarta drepturi de autor. De fapt, contesta calitatea de opera a website-ului si modalitatea in care aceasta este creata, sustinand in modul cel mai ciudat posibil ca „realizarea unui website reprezinta punerea intr-o anumita structura a mai multor programe de calculator”.
Acum, cand scriu asta, ma intreb care ar fi putut fi izvorul unei astfel de afirmatii sau mai precis cum s-a nascut ideea „website-ului as a software lego”; imi vine greu sa cred ca, in lipsa de cunostinte intr-un domeniu, un judecator nu ar fi putut sa incerce un google search pentru a vedea „ce zice lumea”, asa, macar din curiozitate.
Uite, eu de AICI am invatat ce inseamna „internet” „drepturi de autor” „website-uri”. Este inca postat powerpoint-ul „dreptul de autor si internetul” unde Bogdan Manolea explica ce reprezinta o pagina web – o opera de creatie intelectuala ce poarta drepturi de autor.
Si daca in romanii nostri nu avem incredere, atunci poate e relevanta sursa asta.
Inainte de a reda citatul edificator, un scurt (atat cat se poate) rezumat al cauzei: KANVAS STUDIO incheie cu PRO MOTOR SRL un contract de dezvoltare website ce incorpora propriul CMS (content management system). Opera (website-ul) este finalizat, beneficiarului fiindu-i puse la dispozitie user-ul si parola pentru introducerea continutului text/poze, etc. Clientul se declara nemultumit si introduce cerere de chemare in judecata pentru recuperarea avansului. Dezvoltatorul web face cerere reconventionala solicitand plata integrala plus penalitati.
KANVAS STUDIO (in dosar parata reclamanta) ridica exceptia de necompetenta materiala sustinand ca cererile si procesele in materie de creatie intelectuala se judeca de tribunal si nu de judecatorii iar reclamanta parata (PRO MOTOR SRL) ridica exceptia insuficientei timbrari sustinand ca cererea reconventionala trebuie timbrata la valoare intocmai ca orice cerere avand ca obiect pretentii banesti.
„Asupra exceptiei necompetentei materiale, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul nr.[] din 2008, reclamanta parata apreciaza ca si-a indeplinit obligatia de a realiza grafica si functionalitatea de programare a unui website, ce avea sa fie disponibil la adresa www.promotor.com .ro., raportul derulat de parti privind prestarea de servicii specifice dezvoltatorilor de opere web, implicit realizandu-se o cesiune a drepturilor de autor asupra operelor dezvoltate (grafica si programare), de natura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legii nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.
In conformitate cu art.7 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, obiect al dreptului de autor il constituie operele originale de creatie intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, enumerate de acest text legal, scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, preduriile, prelegerile si orice alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator.
In ceea ce priveste contractul de utilizare al programului de calculator, in lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare al unui program pentru calculator, se prezuma ca utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator si faptul ca utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare al programului pentru calculator.
Potrivit art.74 alin.2 din acelasi act normativ, cesiunea de utilizare a unui program pentru calculator nu implica si transferul dreptului de autor asupra acestuia.
Astfel cum rezulta din ansamblul dispozitiilor Legii nr.8/1996, inclusiv art.7 anterior mentionat, obiectul dreptului de autor il reprezinta programele de calculator or, realizarea unui website reprezinta punerea intr-o anumita structura a mai multor programe de calculator ce nu apare ca fiind inclusa in ipoteza acestui text legal de sine statator.
In speta, litigiul cu privire la care parata reclamanta a investit instanta are ca obiect obligarea reclamantei parate la plata contravalorii serviciilor prestate si a penalitatilor de intarziere datorate ca urmare a neindeplinirii la scadenta a acestei obligatii, astfel ca, s-a solicitat angajarea raspunderii contractuale a acesteia iar nu incalcarea unui drept de autor pentru ca litigiul sa atraga competenta de solutionare a instantei specializate in acest sens.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei insuficientei timbrari a cererii reconventionale, instanta va tine seama de urmatoarele:
Instanta constata ca pentru cererea reconventionala parata reclamanta datoreaza in total [] lei, respectiv [] lei pentru capatul principal de cerere si [] lei pentru cel referitor la penalitati de intarziere, in conformitate cu art.2 din Legea nr.146/1997.
Reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, in cuantum total de [] lei, respectiv pentru capatul principal de cerere si [] lei pentru cel referitor la penalitati de intarziere in conformitate cu art.2 din Legea n.146/1997 pana la termenul de judecata acordat, achitand numai suma de 39 de lei in conformitate cu art.5 din Legea nr.146/1997.
Instanta, fata de faptul ca parata-reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada achitarii taxei de timbru si avand in vedere dispozitiile art.20 alin.3 din legea 146/1997 ce prevad ca neindeplinirea obligatiei de plata a taxei de timbru pana la termenul stabilit de instanta se sanctioneaza cu anularea, va admite exceptia insuficientei timbrari si va anula cererea de chemare in judecata ca insuficient timbrata.
Pentru aceste motive, in numele legii hotaraste:
Respinge ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale invocata de parata reclamanta. Admite exceptia insuficientei timbrari a cererii reconventionale invocata de reclamanta parata. Anuleaza ca insuficient timbrata cererea reconventionala formulata de parata reclamanata S.C. KANVAS STUDIO S.R.L. in contraductioriu cu reclamanta parata S.C. PRO MOTOR S.R.L.”
Sincer, cel mai dificil sa contrazici un punct de vedere este cand cel care il emite se exprima prost – trebuie sa recunoasteti ca din text nu se desprinde foarte usor motivul care a stat la baza deciziei de respingere a exceptiei de necompetenta materiala. Well, am reusit totusi sa formulez recursul din care extrag urmatoarele:
„Este adevarat ca in realizarea obiectului contractual subscrisa presta anumite servicii denumite in mod uzual de servicii de grafica si programare, dar fiecare dintre acestea se subsumeaza exclusiv scopului crearii website-ului in cauza. Spre diferenta de ceea ce denumim in mod generic „prestari servicii”, in urma „prestatiilor” corespondente domeniului dreptului de autor sunt realizate anumite opere ce poarta drepturi de autor.
Pretul convenit de parti in cazul dezvoltarii unor opere de creatie intelectuala reprezinta de fapt remuneratia cuvenita autorului ori titularului, persoanei care dezvolta opera in cauza. In speta, pretentia adresata instantei prin cererea reconventionala a subscrisei consta tocmai in plata acestei remuneratii.
Intr-adevar, prin cererea reconventionala subscrisa solicita angajarea raspunderii contractuale a intimatei, dar temei al acestei solicitari consta tocmai in faptul ca intimata NU si-a indeplinit obligatia de plata a remuneratiei cuvenite titularului.
In mod gresit instanta a sustinut ca doar incalcarea unui drept de autor ar reprezenta temei pentru ca litigiul sa atraga competenta de solutionare a instantei specializate. Textul art.2 pct.1 lit.e) C.proc.civ este destul de clar enuntand competenta exclusiva a tribunalului pentru „cereri si procese in materie de creatie intelectuala”. Pentru ca textul de lege nu identifica in concret, vom aprecia ca ORICE cereri si procese ce au ca obiect opere de creatie intelectuala vor fi judecate in prima instanta de tribunal, nu numai cele privind incalcarea unui drept de autor.
Intr-adevar cererea reconventionala nu priveste incalcarea unui drept de autor pentru ca in cazul de fata NU avem de-a face cu o opera deja realizata la momentul semnarii contractului ci cu una ce urma a fi realizata ulterior incheierii conventiei dintre parti.
Legea dreptului de autor identifica prin art.46 „contractul de comanda pentru opere viitoare” ca fiind supus acelorasi dispozitii din materia dreptului de autor. In considerarea celor mai sus enuntate, chiar nefiind vorba de o incalcarea a unui drept de autor, nu poate fi contestata competenta tribunalului intrucat ne aflam in materia creatiilor intelectuale, cererea subscrisei fiind intemeiata pe un contract de comanda a unei opere viitoare, in baza caruia a fost solicitata plata integrala a remuneratiei cuvenite subscrisei pentru dezvoltarea Site-ului in cauza, remuneratie solicitata la plata prin factura nr.[]).
In plus fata de aceasta, in aprecierea per ansamblu a dispozitiilor Legii nr.8/1996, instanta a considerat in mod gresit ca obiect al dreptului de autor il reprezinta DOAR programele de calculator si nu realizarea de website-uri care consta in perceptia instantei „in punerea intr-o anumita structura a mai multor programe de calculator”, fapt ce nu ar atrage incidenta legii speciale.
Desi suntem intr-un stadiu al practicii judiciare in care nu mai poate fi totusi contestata calitatea de opera de creatie intelectuala a website-urilor, facem totusi precizarea ca legea dreptului de autor nu impune conditii in ceea ce priveste modalitatea de realizare a unei opere; sunt astfel supuse Legii nr.8/1996 toate operele de creatie intelectuala indiferent de modalitatea de realizare, prin „simplul fapt al realizarii acestora, chiar în forma nefinalizata” (art. 1 alin.(2) din Legea nr.8/1996). Website-ul reprezinta o opera de creatie intelectuala, indiferent de modalitatea de realizare a acesteia, altfel spus chiar si in ipoteza eronata in care am admite ca dezvoltarea acestuia ar consta in punerea intr-o anumita structura a mai multor programe de calculator.
Netinandu-se cont de faptul ca obiectul contractului dintre parti il reprezenta o opera de creatie intelectuala si ca pretentiile deduse judecatii prin cererea reconventionala reprezinta solicitari la plata remeneratiei aferente drepturilor de autor asupra acestei creatii, instanta a considerat ca nu sunt aplicabile dispozitiile speciale ale art. 5 din Legea 146/1997, care deroga de la practica timbrajului la valoare pentru pretentiile corespondente drepturilor de autor:
„Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor (…) se taxeaza dupa cum urmeaza:
a) cereri pentru recunoasterea dreptului de autor si a celor conexe, pentru constatarea încalcarii acestora si repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor si a sumelor cuvenite pentru opere de arta, precum si pentru luarea de masuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea repararii acestora 39 lei”.
Concluzia mea:
Website-ul reprezinta o opera de creatie intelectuala. Cererile privind creatiile intelectuale se judeca doar de tribunal in prima instanta iar in eventualitatea pretentiilor banesti care au ca izvor contracte avand ca obiect crearea unui website, NU se aplica timbrajul la valoare ci dispozitiile de exceptie de la art. 5 din Legea 146/1997. Cam atat. De-abia astept sa vad hotararea pe recurs.
