CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1
Definiţii

(1) În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) lege – Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată;
b) regulament – Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată;
c) OSIM – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
d) BOPI – Buletinul Oficial de Proprietate Industrială pe hârtie sau în format electronic, publicat şi pe pagina web a OSIM;
e) OMPI – Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală;
f) Gazeta OMPI – publicaţia oficială OMPI privind mărcile înregistrate internaţional;
g) OHIM – Oficiul de Armonizare în Piaţa Internă;
h) Clasificarea de la Nisa – clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979, şi la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale;
i) Clasificarea de la Viena – clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţională a elementelor figurative ale mărcilor, întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985 şi la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998;
j) regulament comun – Regulamentul de aplicare a Aranjamentului de la Madrid, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, şi Protocolului referitor la aranjament privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998;
k) persoană interesată – orice persoană care are un interes legitim legat de o cerere de înregistrare a mărcii sau de o marcă înregistrată şi ale cărei interese ar putea fi prejudiciate;
l) utilizarea mărcii – comercializarea într-un volum important şi serios, precum şi orice activităţi de promovare a produselor şi/sau serviciilor la care se referă marca, inclusiv publicitatea şi prezentarea acestora în târguri şi expoziţii;
m) întinderea utilizării – cantitatea de produse şi/sau servicii cărora marca se aplică şi care sunt comercializate pe teritoriul României sau la export;
n) aria geografică – zona de cunoaştere la nivelul teritoriului României a mărcii notorii;
o) gradul de cunoaştere a mărcii notorii – măsura în care segmentul de public consumator are cunoştinţă de existenţa mărcii.
(2) Termenii şi expresiile definite în art. 3 din lege au acelaşi înţeles în prezentul regulament.

ARTICOLUL 2
Aria de aplicare a legii

(1) Legea este aplicabilă tuturor mărcilor individuale, colective sau de certificare, fie că sunt mărci de produse sau de servicii.
(2) Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România conform dispoziţiilor legii, reglementărilor comunitare şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ARTICOLUL 3
Marca – semn susceptibil de reprezentare grafică

(1) Poate constitui o marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, conform art. 2 din lege.
(2) Prin semne cu înaltă valoare simbolică, în sensul art. 5 alin. (1) lit. m) din lege, se înţelege: simboluri religioase, simboluri sau embleme aparţinând unor societăţi sau fundaţii de caritate, simboluri aparţinând unor asociaţii culturale cu scop educativ, numele unor personalităţi istorice importante.
(3) Pentru a aprecia dacă o marcă conţine semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios, OSIM poate să ceară, în măsura în care consideră necesar, avizul autorităţilor competente.
(4) Pentru a aprecia dacă o marcă conţine ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris – Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, aşa cum a fost revizuită şi modificată, ratificată de România prin Decretul nr. 1.177/1968, OSIM solicită avizul autorităţilor competente.

ARTICOLUL 4
Dobândirea protecţiei

(1) Protecţia mărcilor este dobândită în România prin înregistrarea acestora la OSIM.
(2) Protecţia mărcilor pe cale internaţională este recunoscută în România în baza Aranjamentului de la Madrid şi a Protocolului referitor la aranjament.
(3) Protecţia mărcilor comunitare este recunoscută în România în baza Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară.

ARTICOLUL 5
Limba oficială

Cererile de înregistrare a mărcilor şi indicaţiilor geografice şi orice alte cereri cu privire la mărcile şi indicaţiile geografice depuse spre înregistrare sau înregistrate, precum şi întreaga corespondenţă referitoare la acestea vor fi depuse la OSIM în limba română.

ARTICOLUL 6
Reprezentarea prin mandatar

(1) Solicitantul, titularul sau orice persoană interesată poate fi reprezentat(ă) în procedurile în faţa OSIM printr-un mandatar autorizat, cu domiciliul sau sediul în România.
(2) Dacă solicitantul, titularul sau persoana interesată nu este reprezentat(ă) de un mandatar şi nici nu are domiciliul, sediul sau vreo unitate industrială sau comercială efectivă şi funcţională pe teritoriul României, trebuie să îşi aleagă o adresă de corespondenţă în România, pe care o comunică la OSIM, în scopul efectuării oricăror proceduri în faţa OSIM. Modificarea adresei de corespondenţă prin menţionarea unei noi adrese sau renunţarea la adresa de corespondenţă se face numai după achitarea taxei prevăzute de lege pentru modificări în situaţia juridică a mărcii.
(3) Solicitantul, titularul sau persoana interesată, care nu are nici domiciliul, nici sediul şi nici o unitate industrială sau comercială efectivă şi funcţională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul Economic European, va fi reprezentat în mod obligatoriu, prin mandatar autorizat, cu excepţia procedurii de depunere a unei cereri.
(4) Desemnarea mandatarului se face printr-o comunicare scrisă la OSIM, denumită procură, care va conţine numele şi semnătura solicitantului, titularului mărcii sau persoanei interesate, după caz; desemnarea acestuia după depunerea cererii de marcă atât pe cale naţională, cât şi pe cale internaţională se face cu achitarea taxei legale.
(5) Procura se va putea referi la una sau mai multe cereri de înregistrare ori mărci înregistrate sau la toate cererile de înregistrare ori la toate mărcile înregistrate, existente sau viitoare, ale persoanei care a dat mandatul.
(6) Când o procură generală a fost dată conform alin. (5), comunicarea la OSIM a unui exemplar va fi suficientă, sub condiţia ca mandatarul să indice în fiecare cerere ulterioară procura în baza căreia acţionează.
(7) Orice act solicitat prin mandatar cu privire la renunţarea la o cerere de înregistrare a unei mărci, de retragere a unei mărci, precum şi orice cerere vizând un transfer de drepturi cu privire la o marcă vor putea fi făcute numai pe baza unui mandat special, care să menţioneze expres actul renunţării, retragerii ori al transmiterii.
(8) În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a unei mărci este reprezentat prin mandatar, acesta poate semna cererea pe baza procurii date de solicitant.
(9) Orice corespondenţă privind o cerere de înregistrare a mărcii sau o marcă înregistrată transmisă în numele solicitantului sau titularului nu are efect dacă lipseşte procura de reprezentare. Serviciul mărci OSIM poate acorda, la cerere, un termen de 30 de zile pentru depunerea procurii de reprezentare.
(10) Solicitantul, titularul sau persoana interesată nu poate avea decât un mandatar. Dacă mai multe persoane sunt indicate în procura de reprezentare, numai cea indicată pe primul loc este considerată mandatar.
(11) Când OSIM constată că un mandatar a fost desemnat pentru o cerere de înregistrare a unei mărci sau pentru o marcă înregistrată înscrie în Registrul mărcilor menţiunea că solicitantul ori titularul are mandatar, precum şi numele ori denumirea şi adresa sau sediul mandatarului.
(12) Orice înscriere cu privire la desemnarea unui mandatar conform alin. (11) este radiată, dacă radierea este cerută printr-o comunicare scrisă semnată de solicitant, titular sau mandatar.
(13) Înscrierea mandatarului este radiată din oficiu de către OSIM când un nou mandatar este desemnat sau în cazul în care o schimbare de titular a fost înscrisă fără ca noul titular să îşi desemneze un mandatar.
(14) Radierea înscrierii mandatarului produce efect de la data la care OSIM a primit comunicarea de solicitare a radierii conform alin. (12) sau, după caz, de la data la care OSIM a radiat din oficiu înscrierea mandatarului, potrivit alin. (13).

ARTICOLUL 7
Pluralitatea de solicitanţi sau titulari

(1) Când mai multe persoane sunt solicitanţi sau titulari ai unei mărci, aceştia vor desemna unul dintre solicitanţi sau titulari pentru corespondenţă cu OSIM; în caz contrar, OSIM va purta corespondenţă cu prima persoană indicată în cererea de înregistrare a mărcii.
(2) În cazul pluralităţii de solicitanţi sau titulari ai unei cereri de înregistrare de marcă sau ai unei mărci înregistrate, reprezentarea se poate face printr-un singur mandatar desemnat.

ARTICOLUL 8
Termene

(1) Termenele stabilite pe zile cuprind zile calendaristice şi nu includ nici ziua când a început şi nici ziua când s-a împlinit termenul. Termenele stabilite pe luni se împlinesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare.
(2) Termenul care, începând la 29, 30, 31 ale lunii, se împlineşte într-o lună care nu are asemenea zi, se va socoti împlinit în prima zi a lunii următoare. Termenul care se împlineşte într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
(3) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, înţelegându-se prin aceasta data la care actul emis de OSIM a fost primit de solicitant, titular, persoana interesată sau mandatar, după caz. Această dată se confirmă cu ştampila oficiului poştal receptor.
(4) Actele de procedură, trimise prin poştă la OSIM, se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate la oficiul poştal înainte de împlinirea termenului.
(5) Termenele acordate de OSIM la cererea solicitantului cererii de înregistrare a mărcii sau persoanei care a formulat o opoziţie prelungesc corespunzător termenele de examinare prevăzute la art. 22 din lege.
(6) Neîndeplinirea actelor de procedură în termen nu atrage sancţiunile prevăzute de lege şi de prezentul regulament, dacă solicitantul dovedeşte că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui şi dacă îndeplineşte procedura într-un termen de două luni de la încetarea cauzei, dar nu mai mult de un an de la data la care procedura trebuia îndeplinită.
(7) Solicitantul sau titularul care fără intenţie nu a respectat un termen în procedurile în faţa oficiului poate fi repus în situaţia anterioară, dacă dovedeşte că a depus toate diligenţele pentru ca procedura în faţa OSIM să fie îndeplinită în termenele legale, dar s-a aflat într-un caz fortuit, în termen de două luni de la încetarea cauzei care a împiedicat respectarea procedurii, dar nu mai mult de un an de la termenul nerespectat.
(8) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (7) nerespectarea termenului trebuie să fie un fapt al părţii în procedura în faţa OSIM şi nu un fapt al reprezentantului.
(9) Dispoziţiile alin. (7) nu sunt aplicabile cu privire la:
a) termenul de invocare a priorităţii conform art. 12 din lege;
b) termenul pentru formularea unei observaţii sau opoziţii;
c) termenul pentru formularea unei contestaţii la Comisia de contestaţii.

ARTICOLUL 9
Semnătura

(1) Când un document nu a fost semnat de solicitant, titular, persoana interesată sau mandatar, data la care documentul a fost prezentat la OSIM este recunoscută cu condiţia ca acesta să fie semnat ulterior în termen de maximum o lună.
(2) Semnătura unui document transmis prin fax este valabilă cu condiţia ca originalul documentului să fie transmis la OSIM în termen de maximum o lună de la data transmiterii iniţiale a acestuia.
(3) Transmiterea documentelor prin mijloace electronice, inclusiv depunerea unei cereri de înregistrare a mărcii, se face potrivit instrucţiunilor emise de directorul general al OSIM.

CAPITOLUL II
Cererea de înregistrare a unei mărci

ARTICOLUL 10
Prezentarea şi conţinutul cererii

(1) Cererea de înregistrare a mărcii se întocmeşte într-un singur exemplar, pe un formular-tip.
(2) Cererea trebuie să conţină următoarele elemente:
a) solicitarea expresă de înregistrare a unei mărci;
b) numele şi prenumele sau denumirea, precum şi adresa ori sediul solicitantului;
c) când solicitantul este cetăţean străin, denumirea statului căruia acesta îi aparţine, denumirea statului în care solicitantul îşi are domiciliul sau, după caz, denumirea statului în care solicitantul are o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
d) când solicitantul este o persoană juridică, forma de constituire a acesteia, precum şi denumirea statului a cărui legislaţie îi guvernează statutul organic;
e) când solicitantul are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
f) în cazul în care se revendică, conform art. 10 alin. (2) din lege, o prioritate dintr-o cerere anterioară, o declaraţie de invocare a dreptului de prioritate, cu indicarea statului şi a datei primului depozit;
g) în cazul în care se revendică, conform art. 11 alin. (1) din lege, o prioritate rezultând din prezentarea produselor sau serviciilor într-o expoziţie şi solicitantul doreşte să beneficieze de o protecţie temporară, o declaraţie de invocare a priorităţii de expoziţie, cu indicarea locului şi a denumirii expoziţiei, precum şi a datei introducerii produselor sau serviciilor în expoziţie;
h) când solicitantul revendică culoarea, ca element distinctiv al mărcii, o declaraţie în acest sens, precum şi indicarea numelui sau codului culorii sau a culorilor revendicate, iar pentru fiecare culoare, indicarea părţilor principale ale mărcii care are această culoare;
i) când marca are o grafică deosebită sau este figurativă, descrierea acesteia;
j) când marca este tridimensională, o declaraţie în acest sens;
k) când marca se compune, în tot sau în parte, din alte caractere decât cele latine ori din alte cifre decât cele arabe şi romane, o transliterare a acestor caractere şi cifre;
l) când marca se compune, în tot sau în parte, dintr-unul ori mai multe cuvinte într-o altă limbă decât limba română, o traducere a acestora;
m) indicarea denumirii produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea mărcii este cerută, grupate conform “Clasificării de la Nisa”, precedată de numărul clasei căreia denumirea îi aparţine;
n) semnătura solicitantului sau a mandatarului său, după caz.
(3) Cererea va fi însoţită de reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, în dimensiuni de maximum 8/8 cm.
(4) Când cererea conţine o declaraţie indicând că marca este tridimensională, solicitantul va anexa reproducerea grafică sau fotografică a mărcii.
(5) Reproducerea furnizată, conform alin. (4), poate, la alegerea solicitantului, să constea într-o singură vedere sau în cel mult 3 vederi diferite ale mărcii.
(6) În cazul reproducerii unei mărci tridimensionale care nu redă în mod suficient detaliile mărcii, Serviciul mărci OSIM poate solicita furnizarea unui număr de cel mult 6 vederi diferite ale mărcii şi o descriere a acestei mărci.
(7) Când cererea conţine o declaraţie indicând că marca este hologramă, solicitantul va depune o reproducere a mărcii care va consta într-o singură vedere a semnului ce redă efectul holografic în integralitatea sa (holograma în sine) ori, la alegerea solicitantului, în mai multe vederi ale hologramei din diferite unghiuri.
(8) Când reproducerea, constând într-un desen unic sau o serie de desene, nu reprezintă holograma cu precizie, OSIM poate să ceară solicitantului ca acesta să furnizeze şi o descriere a mărcii holograme.
(9) Dovada de plată a taxelor de depunere şi de publicare a cererii se depune odată cu depunerea cererii sau în cel mult 3 luni de la această dată şi se verifică în examinarea de fond.
(10) Documentele de plată a taxelor trebuie să conţină expres datele necesare pentru identificarea cererii de marcă.
(11) Cererea de înregistrare a mărcii va fi completată suplimentar cu următoarele documente, după caz:
a) când solicitantul doreşte să beneficieze, conform art. 10 alin. (2) din lege, de prioritatea unei cereri anterioare, un document care să certifice data constituirii primului depozit al mărcii, eliberat de o altă administraţie naţională, însoţit de traducerea conformă cu originalul, în limba română;
b) când solicitantul doreşte să beneficieze de o prioritate de expoziţie ca urmare a expunerii mărcii într-o expoziţie oficial recunoscută, se va depune un document care să ateste că mărcile au fost aplicate la produsele sau serviciile prezentate în expoziţie şi care să menţioneze data introducerii acestora în expoziţie, eliberat de organizatorul expoziţiei, însoţit de traducerea documentului în limba română;
c) procura sub semnătură privată de reprezentare a solicitantului în faţa OSIM, întocmită în limba română sau însoţită de traducerea acesteia în limba română;
d) regulamentul de folosire a mărcii colective;
e) regulamentul de folosire a mărcii de certificare;
f) documentul din care să rezulte exercitarea legală a activităţii de certificare sau dovada înregistrării mărcii de certificare în ţara de origine.
(12) În aplicarea alin. (11) lit. b), solicitantul va depune certificatul de prioritate de expoziţie care va conţine cel puţin următoarele informaţii:
a) numele manifestării expoziţionale la care s-a participat;
b) locul şi perioada desfăşurării expoziţiei;
c) organizatorul expoziţiei, datele de identificare ale acestuia şi semnătura;
d) lista de produse şi/sau servicii care s-au prezentat publicului sub marca respectivă, precum şi momentul introducerii acesteia în expoziţie;
e) numele şi semnătura persoanei autorizate din partea organizatorului care certifică autenticitatea documentului;
f) data eliberării certificatului.

ARTICOLUL 11
Lista cuprinzând produse şi servicii

(1) Lista cuprinzând produsele şi serviciile pentru care protecţia mărcii este solicitată trebuie să fie stabilită în termeni precişi, astfel încât denumirea produselor şi serviciilor să permită clasificarea fiecărui produs sau serviciu numai într-o singură clasă a Clasificării de la Nisa.
(2) Dacă este necesar, Serviciul mărci OSIM, în procedura de examinare preliminară a cererii de înregistrare a mărcii, procedează la clasificarea listei depuse în conformitate cu Clasificarea de la Nisa şi notifică solicitantului lista de produse şi/sau servicii clasificată, precum şi taxa prevăzută de lege pentru această procedură efectuată.
(3) Când lista produselor/serviciilor este depusă de solicitant deja clasificată conform Clasificării de la Nisa, OSIM procedează la verificarea clasificării listei depuse, iar în cazul unor erori îi comunică solicitantului varianta corectă, urmând ca acesta să achite taxa de reclasificare efectuată.
(4) Produsele şi serviciile nu pot fi considerate ca asemănătoare pe motiv că figurează în aceeaşi clasă şi nici nu pot fi considerate ca fiind diferite, pe motiv că figurează în clase diferite ale Clasificării de la Nisa;

CAPITOLUL III
Procedura de înregistrare a mărcii

ARTICOLUL 12
Depunerea cererii de înregistrare a mărcii la OSIM

(1) Înregistrarea unei mărci se solicită la OSIM de către persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat, direct ori printr-un mandatar.
(2) Depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci la OSIM se poate face:
a) direct şi cu confirmare de primire la Registratura generală a OSIM;
b) prin poştă, trimisă recomandat cu confirmare de primire, sau prin fax;
c) pe cale electronică, on-line în pagina de internet a OSIM.
(3) Biroul primiri cereri de înregistrare menţionează pe cerere anul, luna şi ziua primirii şi înscrie cererea în ordinea primirii. Cererile primite la OSIM, după orele legale de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau de sărbătoare legală, se înscriu în prima zi lucrătoare.
(4) Biroul primiri cereri de înregistrare transmite de îndată cererea de înregistrare a mărcii Serviciului mărci pentru a fi examinată.

ARTICOLUL 13
Constituirea depozitului reglementar

(1) Serviciul mărci examinează cererea de înregistrare a mărcii pentru a constata dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constituirea depozitului reglementar.
(2) Data depozitului reglementar este data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a mărcii redactată în limba română, conţinând:
a) solicitarea expresă de înregistrare a unei mărci;
b) datele de identificare ale solicitantului sau, după caz, ale mandatarului;
c) o listă de produse şi/sau servicii pentru care înregistrarea mărcii este solicitată;
d) o reproducere grafică suficient de clară a mărcii a cărei înregistrare este solicitată;
e) dovada achitării taxelor de depunere şi, respectiv, de publicare a cererii de înregistrare a mărcii.
(3) În termen de 7 zile de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii la OSIM, oficiul examinează dacă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (2), atribuie dată de depozit şi publică cererea conform art. 16.
(4) Serviciul Mărci OSIM verifică lista de produse şi servicii din punctul de vedere al concordanţei cu Clasificarea de la Nisa, iar în cazul în care marca conţine şi un element figurativ, clasifică elementul figurativ în concordanţă cu Clasificarea de la Viena.
(5) În cazul în care din cererea de înregistrare a mărcii lipsesc unele dintre elementele prevăzute la alin. (2), OSIM notifică solicitantului lipsurile constatate. Dacă solicitantul completează lipsurile în termen de 3 luni de la data notificării, data depozitului va fi data la care toate aceste elemente au fost comunicate la OSIM.
(6) În cazul în care solicitantul nu completează cererea în termenele prevăzute la art. 16 din lege, OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mărcii, iar dacă taxele de publicare şi examinare a cererii au fost plătite, le va restitui solicitantului.
(7) În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a mărcii este din afara Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European şi nu a desemnat în formularul cererii un mandatar, OSIM constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de constituire a depozitului reglementar şi acordă un termen de 3 luni pentru completarea cererii.
(8) Notificarea privind atribuirea datei de depozit reglementar se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la emiterea acesteia.
(9) Pentru orice alte lipsuri ale cererii de înregistrare a mărcii, dacă solicitantul nu completează cererea în termenul notificat de OSIM, cererea se respinge.

ARTICOLUL 14
Divizarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) Solicitantul poate cere divizarea cererii de înregistrare a mărcii, declarând că în cazul produselor sau serviciilor enumerate în cererea divizionară cererea de înregistrare a mărcii trebuie să fie tratată ca o cerere separată.
(2) Cererea divizionară va conţine elementele prevăzute la art. 9 alin. (2) din lege şi va fi supusă taxei legale.
(3) Cererea divizionară păstrează data de depozit şi/sau de prioritate din cererea iniţială.
(4) Declaraţia privind divizarea unei cereri de înregistrare a mărcii este irevocabilă.

ARTICOLUL 15
Priorităţi revendicate

(1) Dacă este revendicată prioritatea unui sau unor depozite anterioare în aplicarea art. 10 alin. (2) din lege, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data cererii de înregistrare a mărcii, pentru a comunica la OSIM documentul eliberat de administraţia naţională care atestă prioritatea invocată, din care să rezulte numărul de dosar atribuit cererii anterioare ori numărul înregistrării anterioare şi traducerea vizată la art. 10 alin. (11) lit. a).
(2) Dacă o prioritate de expoziţie, în sensul art. 11 din lege, este revendicată, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii, pentru a comunica la OSIM documentele prevăzute la art. 10 alin. (11) lit. b).

ARTICOLUL 16
Publicarea cererii

(1) Cererile de înregistrare a mărcilor pentru care se constată că sunt îndeplinite condiţiile legale primesc dată de depozit şi se publică în BOPI, în format electronic, în termen de 7 zile, conform prevederilor art. 17 din lege.
(2) Publicarea cererii de înregistrare a mărcii în format electronic se va face pe pagina de internet a OSIM şi va conţine:
a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
c) reproducerea mărcii şi, după caz, menţiunea “color”, cu indicarea culorii sau culorilor revendicate;
d) lista de produse şi servicii, pe clase, conform Clasificării de la Nisa;
e) indicele clasificării de la Viena;
f) data de depozit şi numărul de depozit;
g) indicaţii privind prioritatea invocată;
h) menţiunea că marca este colectivă sau de certificare, dacă este cazul;
i) data publicării cererii.
(3) Dacă publicarea unei mărci comportă, din motive imputabile OSIM, o eroare sau anumite lipsuri, OSIM procedează la rectificare din oficiu ori la cererea solicitantului. Rectificarea nu va fi supusă niciunei taxe şi se publică în BOPI.

ARTICOLUL 17
Observaţia

(1) Orice persoană interesată poate formula, în termenul prevăzut de art. 18 din lege, o observaţie privind cererea de înregistrare a mărcii, pentru oricare dintre motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5 din lege.
(2) Observaţia trebuie formulată în scris cu indicarea numărului cererii de înregistrare la care se referă şi nu este supusă niciunei taxe.
(3) În cadrul procedurii Observaţiei, persoana menţionată la alin. (1) nu poate dobândi calitatea de parte în procedura de examinare a cererii şi nu va primi nicio comunicare din partea OSIM.
(4) Observaţia formulată poate fi notificată solicitantului, care poate prezenta comentarii în procedura de examinare a cererii.
(5) Observaţia se analizează în cadrul procedurii de examinare a cererii de înregistrare.

ARTICOLUL 18
Opoziţia

(1) Orice persoană interesată poate formula opoziţie pentru motivele relative de refuz, prevăzute la art. 6 din lege. Opoziţia şi observaţia nu pot face obiectul unui act comun de sesizare a OSIM. Argumente referitoare la motive absolute de refuz sunt inadmisibile în cadrul procedurii de opoziţie.
(2) Actul de opoziţie trebuie să conţină:
a) indicaţii privind cererea de înregistrare a mărcii împotriva căreia se formulează opoziţia, respectiv numărul cererii de înregistrare a mărcii, numele sau denumirea solicitantului cererii, menţiunea produselor şi serviciilor împotriva cărora se formulează opoziţia;
b) indicaţii privind marca sau dreptul anterior dobândit pe care se întemeiază opoziţia;
c) o reprezentare şi, după caz, o descriere a mărcii anterioare sau a altui drept anterior, respectiv o copie a certificatului de înregistrare a mărcii opuse şi orice alt document care să certifice că oponentul este deţinătorul dreptului anterior invocat;
d) produsele şi serviciile pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau cerută la înregistrare ori pentru care marca anterioară este notoriu cunoscută sau se bucură de renume în România;
e) menţiuni privind calitatea şi interesul persoanei care formulează opoziţia;
f) o prezentare detaliată asupra motivelor invocate în susţinerea opoziţiei, precum şi temeiul legal invocat;
g) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacă este cazul; în situaţia în care opoziţia este formulată printr-un mandatar, este necesar ca odată cu actul de opoziţie să se depună şi procura de reprezentare semnată de oponent.
(3) Dacă opoziţia este formulată pentru motivul existenţei unei mărci anterioare, actul de opoziţie trebuie să fie însoţit de dovezi de înregistrare a mărcii, cum ar fi certificatul de înregistrare sau, după caz, documente care să dovedească notorietatea mărcilor; dacă opoziţia este fondată pe existenţa oricărui alt drept anterior dobândit, actul de opoziţie trebuie să fie însoţit de acte care să dovedească dobândirea şi întinderea protecţiei acestui drept.
(4) Pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (2) lit. f) şi g), persoana care a formulat opoziţie poate solicita OSIM acordarea unui termen de cel mult două luni; acest termen va putea fi acordat cu condiţia ca la data solicitării termenului persoana care a formulat opoziţia să fi achitat o taxă în acelaşi cuantum cu cel prevăzut de lege în cazul prelungirii termenului cerut de solicitant pentru a răspunde la o notificare a OSIM. Dacă în termenul acordat cerinţele nu sunt îndeplinite, Comisia de opoziţii OSIM va soluţiona opoziţia pe baza actelor de la dosar.
(5) Pentru cererile de înregistrare naţională a mărcilor termenul pentru formularea opoziţiei curge de la data publicării acestora în format electronic în BOPI, iar pentru cererile de înregistrare internaţională a mărcilor, termenul pentru formularea opoziţiei curge de la publicarea acestora, în format electronic în Gazeta OMPI.
(6) OSIM comunică opoziţia solicitantului şi îl invită să depună punctul său de vedere în termenul prevăzut la art. 20 alin. (2) din lege. În cazul în care opozantul depune prezentarea detaliată a motivelor opoziţiei, OSIM comunică solicitantului această prezentare, acordând un termen de 30 de zile pentru formularea unui punct de vedere.
(7) La cererea solicitantului, depusă la OSIM nu mai târziu de data la care expiră termenul prevăzut la art. 20 alin. (2) din lege, titularul mărcii opuse va prezenta OSIM dovada că:
a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, în cazul mărcilor protejate pe cale naţională sau al mărcilor protejate pe cale internaţională, valide în România, ori cel puţin pe teritoriul unui stat membru UE ori Spaţiu Economic European în cazul mărcilor comunitare, pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau este considerată notorie;
b) există motive justificate pentru neutilizarea mărcii opuse.
(8) În lipsa dovezilor de folosire a mărcii opuse, în maximum 30 de zile de la data notificării transmise de OSIM oponentului, actul de opoziţie va fi respins.
(9) Dovezile de folosire a mărcii opuse pot fi: ambalaje, etichete, cataloage, facturi, fotografii, anunţuri în jurnale, declaraţii scrise etc.
(10) Dacă solicitantul nu răspunde în termenul legal, OSIM poate decide asupra opoziţiei bazându-se numai pe documentele aflate la dosar. La cererea solicitantului, OSIM poate acorda o prelungire de cel mult 30 de zile a termenului pentru răspunsul la opoziţie.
(11) Opoziţia formulată conform art. 19 din lege se soluţionează de o comisie formată din 3 specialişti desemnaţi de şeful Serviciului mărci, dintre care unul va fi examinatorul căruia i s-a repartizat cererea de înregistrare a mărcii.
(12) Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere, în tot ori în parte, a opoziţiei care este obligatoriu la examinarea de fond şi care se va regăsi menţionat în hotărârea de admitere sau respingere la înregistrare a mărcii.

ARTICOLUL 19
Determinarea şi dovedirea notorietăţii

(1) Pentru a aprecia dacă o marcă este notorie este suficient ca aceasta să fie larg cunoscută:
a) pe teritoriul României; şi
b) pentru segmentul de public din România căruia se adresează produsele sau serviciile pentru care marca este utilizată.
(2) În sensul alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza următoarelor elemente:
a) categoria de consumatori vizată pentru produsele sau serviciile la care se referă marca; identificarea categoriei de consumatori se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legătură cu care marca este utilizată;
b) reţelele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referă marca.
(3) La opoziţie sunt examinate motivele de refuz privind mărcile notorii, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 24 din lege. OSIM poate cere de la autorităţile publice, instituţiile publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente în vederea aprecierii notorietăţii în România.
(4) În aplicarea criteriului prevăzut la art. 24 lit. c) din lege, gradul de cunoaştere al unei mărci de către public poate fi apreciat în funcţie de promovarea acesteia, inclusiv publicitatea şi promovarea la târguri sau expoziţii a produselor ori serviciilor la care se aplică marca.
(5) Notorietatea unei mărci poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
(6) În susţinerea notorietăţii unei mărci pe teritoriul României pot fi prezentate acte cum ar fi cele privind:
a) comercializarea sau punerea în vânzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notoriu cunoscută;
b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicată;
c) publicitatea sau reclama produselor şi serviciilor sub marca notoriu cunoscută în România etc.

ARTICOLUL 20
Procedura de examinare a cererii de înregistrare a mărcii

(1) OSIM examinează cererea de înregistrare a mărcii în termen de maximum 6 luni, cu condiţia achitării taxei de examinare.
(2) Dacă după constituirea depozitului reglementar şi publicarea cererii se constată că taxa de examinare şi, după caz, taxa de reclasificare nu sunt achitate, OSIM acordă solicitantului un termen de 3 luni pentru regularizarea plăţii. Pentru motive întemeiate, la cererea solicitantului, OSIM poate acorda încă un termen de două luni.
(3) În cazul în care taxa de examinare nu a fost achitată în termenul prevăzut la alin. (2), OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mărcii.
(4) Examinarea de fond a cererii de înregistrare a mărcii se efectuează în baza prevederilor art. 22 alin. (3) şi (4) din lege.
(5) În cazul în care în urma examinării motivelor absolute de refuz rezultă că există unul dintre motivele legale care împiedică înregistrarea mărcii, OSIM transmite solicitantului un Aviz de refuz provizoriu, invitându-l să îşi prezinte într-un termen de 3 luni un punct de vedere asupra acestui refuz. Termenul acordat poate fi prelungit cu o nouă perioadă de 3 luni la cererea solicitantului, cu condiţia plăţii taxei legale.
(6) În cazul în care solicitantul nu răspunde în termen la avizul de refuz provizoriu sau argumentele prezentate nu sunt în măsură să înlăture motivele de refuz, OSIM va decide, după caz, limitarea listei de produse/servicii sau respingerea cererii de înregistrare a mărcii.
(7) În cazul în care răspunsul solicitantului la avizul de refuz provizoriu conţine argumente şi motive temeinice privind înregistrarea mărcii, acestea pot fi admise. În această situaţie Serviciul mărci OSIM poate decide înregistrarea mărcii.
(8) Dacă faţă de cererea de înregistrare a mărcii a fost formulată o opoziţie fondată pe motivele relative de refuz prevăzute de art. 6 din lege, aceasta se soluţionează de către Comisia de opoziţii care emite un aviz de admitere sau respingere a opoziţiei, care va fi avut în vedere, în mod obligatoriu, în examinarea de fond.
(9) OSIM finalizează examinarea cererii de înregistrare a mărcii, în baza răspunsului primit de la solicitant şi a avizului Comisiei de opoziţii, dacă este cazul, şi emite o decizie de admitere sau respingere a cererii de înregistrare.
(10) Decizia OSIM de înregistrare a mărcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mărcii se comunică solicitantului în termen de maximum 7 zile de la luarea acesteia, iar în cazul mărcilor care au avut opoziţii, şi opozantului.
(11) În maximum două luni de la data deciziei de admitere a cererii de înregistrare, marca se publică în BOPI.
(12) Solicitantul cererii de înregistrare poate cere examinarea cu urgenţă a cererii sale, potrivit art. 22 alin. (2) din lege, cu condiţia achitării taxei.
(13) Dacă în cursul examinării cererii de înregistrare a mărcii intervin proceduri prevăzute de lege, cum sunt opoziţii sau notificări în urma examinării motivelor absolute de refuz, acestea prelungesc corespunzător termenelor prevăzute de art. 22 din lege şi OSIM nu mai este ţinut să restituie taxa de examinare.
(14) În cadrul procedurii de examinare a motivelor absolute de refuz la înregistrarea mărcii, sunt refuzate la înregistrare semnele conţinând embleme sau părţi din emblema europeană a cărui titular este Consiliul Europei.
(15) Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor se iau de către examinatorul dosarului în cauză.
(16) În cazul în care o opoziţie a fost formulată, Comisia de examinare cu componenţa prevăzută la art. 18 alin. (11) va emite un aviz de admitere sau respingere a opoziţiei.

ARTICOLUL 21
Înregistrarea mărcii

(1) Când cererea de înregistrare a mărcii respectă condiţiile legale de înregistrare şi dacă nicio opoziţie nu a fost formulată în termenul prevăzut la art. 19 alin. (1) din lege ori când a fost emis un aviz de respingere a opoziţiei, OSIM decide înregistrarea şi înscrierea mărcii în Registrul mărcilor.
(2) Publicarea înregistrării mărcii în BOPI se face cu menţiunea următoarelor elemente:
a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
c) reproducerea mărcii şi, după caz, menţiunea “color”, cu indicarea culorii sau culorilor revendicate, iar pentru mărcile care conţin şi elemente figurative, cu indicarea indicelui de clasificare a elementelor figurative;
d) lista de produse şi servicii, pe clase, conform Clasificării de la Nisa;
e) data de depozit şi numărul de depozit, precum şi numărul de marcă;
f) indicaţii privind prioritatea invocată şi recunoscută;
g) menţiunea că marca este colectivă sau de certificare, dacă este cazul, inclusiv regulamentul de folosire;
h) menţiunea că marca a dobândit un caracter distinctiv înainte de data cererii de înregistrare a mărcii, ca urmare a folosirii acesteia, dacă este cazul;
i) declaraţia conform căreia solicitantul nu invocă un drept exclusiv asupra unui element al mărcii, în cazul prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.
(3) Când o decizie de respingere a unei cereri de înregistrare a unei mărci a fost desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, partea interesată comunică la OSIM hotărârea în vederea publicării acesteia în BOPI.
(4) Dacă după ce a fost publicată o marcă este respinsă la înregistrare sau anulată printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, această hotărâre se publică în BOPI.

ARTICOLUL 22
Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor

(1) Marca înregistrată în condiţiile art. 22 alin. (1) din lege se înscrie în Registrul mărcilor.
(2) Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor, publicarea acesteia, precum şi eliberarea certificatului de înregistrare al mărcii sunt supuse unei singure taxe în cuantumul prevăzut la nr. crt. 8 din anexa nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Titularul poate solicita eliberarea de copii ale certificatului de înregistrare, conform cu originalul, cu plata taxei legale; duplicate pot fi cerute numai dacă se face dovada unui anunţ public de pierdere a certificatului iniţial şi a achitării taxei legale de eliberare a certificatului.

CAPITOLUL IV
Înregistrarea internaţională a mărcilor

ARTICOLUL 23
Depunerea cererii de înregistrare internaţională a unei mărci

(1) Cererea de înregistrare internaţională a unei mărci, întocmită, după caz, conform art. 3 din Aranjamentul de la Madrid sau conform art. 3 din Protocolul referitor la aranjament, dar şi potrivit prevederilor regulamentului comun, se depune la Biroul Internaţional al OMPI, prin intermediul OSIM. Cererea semnată de solicitant şi OSIM, ca oficiu de origine, se transmite la OMPI.
(2) Odată cu cererea de înregistrare internaţională a mărcii se depune şi dovada achitării taxei pentru transmitere la OMPI.
(3) Aceleaşi cerinţe se aplică şi pentru transmiterea desemnării ulterioare a unei mărci internaţionale OSIM.
(4) Taxele internaţionale datorate, după caz, în baza art. 8.2 din Aranjamentul de la Madrid sau art. 8.2 din Protocolul referitor la aranjament, se plătesc de solicitant direct la Biroul Internaţional al OMPI.

ARTICOLUL 24
Efectele înregistrării internaţionale în România

(1) Mărcile care fac obiectul unei cereri de înregistrare internaţională şi a căror protecţie este solicitată prin desemnarea României sunt supuse examinării de fond analizându-se motivele de refuz prevăzute de lege; comunicarea rezoluţiei dată ca urmare a examinării se va transmite la OMPI, conform regulamentului comun.
(2) Înregistrarea internaţională, la OMPI, a unei mărci a cărei protecţie se extinde şi pe teritoriul României, conform art. 3 ter din Aranjamentul de la Madrid sau conform art. 3 ter din Protocolul referitor la aranjament, produce aceleaşi efecte ca marca înregistrată pe cale naţională.
(3) Înregistrarea internaţională a unei mărci a cărei protecţie îşi produce efectele pe teritoriul României este înscrisă în Registrul mărcilor.

CAPITOLUL V
Marca comunitară

ARTICOLUL 25
Depunerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare

(1) Cererea de înregistrare a mărcii comunitare se depune, la alegerea solicitantului, direct la OHIM sau prin intermediul OSIM.
(2) Când cererea de înregistrare a mărcii comunitare se depune la OSIM, acesta o transmite la OHIM în termen de maximum două săptămâni de la depunere, fără examinare.
(3) Odată cu cererea de înregistrare a mărcii comunitare se depune şi dovada achitării taxei pentru transmiterea cererii care reprezintă numai costurile legate de expediere.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (2), data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii este aceea la care solicitantul a prezentat la OSIM cererea de înregistrare a mărcii comunitare, conţinând elementele prevăzute la art. 26 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2007, respectiv:
a) o cerere pentru înregistrarea unei mărci comunitare;
b) datele care permit identificarea solicitantului;
c) lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
d) reproducerea mărcii, sub rezerva plăţii taxei de depunere datorate de solicitant direct la OHIM, în termen de o lună de la depunerea elementelor prevăzute la lit. a)-d).

ARTICOLUL 26
Revendicarea anteriorităţii mărcii naţionale

(1) Titularul unei mărci anterioare înregistrate în România sau care a făcut obiectul unei înregistrări pe cale internaţională cu efect în România poate beneficia, conform art. 68 alin. (1) din lege, de vechimea mărcii anterioare la înregistrarea pe cale comunitară a unei mărci identice pentru produse şi servicii identice ori cuprinse în lista de produse şi servicii pentru care a fost înregistrată marca anterioară.
(2) În situaţia revendicării vechimii mărcii naţionale, dacă titularul mărcii comunitare renunţă la marca anterioară sau drepturile cu privire la marca anterioară încetează în orice alt mod, acesta este considerat ca beneficiind în continuare de aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut dacă marca anterioară continua să fie înregistrată.
(3) Vechimea revendicată, pentru o marcă comunitară, se stinge atunci când titularul mărcii anterioare a cărei vechime a fost revendicată este declarat decăzut din drepturi ori când marcă anterioară este anulată sau titularul renunţă la aceasta înainte de înregistrarea mărcii comunitare.

ARTICOLUL 27
Conversia cererilor de marcă comunitară

(1) O cerere de marcă comunitară sau o marcă comunitară înregistrată poate fi transformată în cerere de marcă naţională conform art. 112 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(2) OSIM primeşte cererile de conversie/transformare a cererilor de mărci comunitare în cerere de marcă naţională şi le introduce în baza de date naţională cu data de depozit a cererii comunitare.
(3) În cazul în care solicitantul cererii de conversie este cetăţean al unui stat membru UE sau al Spaţiului Economic European, OSIM notifică necesitatea achitării taxelor de depunere şi publicare, acordând un termen de 3 luni care curge de la data notificării. Publicarea cererii se face la data prezentării de către solicitant a dovezii de achitare a taxei; în caz contrar, cererea va fi respinsă.
(4) În cazul în care solicitantul cererii de conversie nu este cetăţean al unui stat membru UE sau al Spaţiului Economic European, reprezentarea prin mandatar este obligatorie şi OSIM va notifica necesitatea desemnării unui mandatar, precum şi cerinţa achitării taxei de depunere şi publicare a cererii de conversie.
(5) Cerinţele prevăzute la alin. (3) vor fi îndeplinite de către solicitant în termen de 3 luni de la data notificării; în caz contrar, cererea va fi respinsă.

CAPITOLUL VI
Modificări

ARTICOLUL 28
Modificarea cererii de înregistrare a mărcii

(1) O solicitare pentru modificarea unei cereri de înregistrare a unei mărci trebuie să conţină următoarele elemente:
a) numărul cererii de înregistrare a mărcii;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;
c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacă este cazul;
d) indicarea elementului din cerere care trebuie modificat, precum şi elementul care trebuie să figureze ca urmare a modificării cererii;
e) dacă modificarea vizează reprezentarea mărcii, o reproducere a mărcii modificată.
(2) Solicitarea de modificare a unei cereri de înregistrare a unei mărci va fi luată în considerare numai după efectuarea plăţii taxei legale; în caz contrar, solicitarea de modificare a cererii nu produce efecte.
(3) OSIM poate acorda un termen de o lună pentru remedierea iregularităţilor privind solicitarea de modificare a cererii; în cazul în care aceste iregularităţi nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va respinge solicitarea de modificare a cererii de înregistrare a mărcii.
(4) Dacă solicitantul doreşte modificarea aceluiaşi element în mai multe cereri este suficientă prezentarea unei singure solicitări de modificare; modificarea este supusă plăţii taxei prevăzute de lege pentru fiecare dintre cererile ce urmează a fi modificate.
(5) Solicitarea privind modificarea numelui sau adresei solicitantului/mandatarului desemnat de solicitant nu este supusă niciunei taxe în situaţia în care aceasta intervine independent de voinţa solicitantului/mandatarului.
(6) Dacă cererea conţine erori materiale imputabile solicitantului, rectificarea va fi efectuată la cererea acestuia şi va fi publicată în BOPI numai după prezentarea dovezii de achitare a taxei legale.

ARTICOLUL 29
Modificări privind marca înregistrată

(1) O cerere de modificare a înregistrării unei mărci va conţine următoarele elemente:
a) numărul de înregistrare a mărcii;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului mărcii;
c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacă este cazul;
d) indicarea elementului din reprezentarea mărcii a cărui modificare este solicitată, în sensul art. 34 alin. (1) din lege;
e) o reprezentare a mărcii modificate.
(2) Cererea de modificare este considerată a fi depusă numai după ce plata taxei legale a fost achitată de titularul mărcii; în caz contrar, cererea este considerată ca o simplă corespondenţă şi nu produce efecte.
(3) OSIM poate acorda un termen de o lună pentru remedierea iregularităţilor privind cererea de modificare a înregistrării mărcii; în cazul în care aceste iregularităţi nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va respinge cererea de modificare.
(4) Când modificarea se referă la acelaşi element conţinut în mai multe mărci înregistrate care aparţin aceluiaşi titular, este suficientă prezentarea unei singure cereri de modificare. Taxa legală va fi achitată pentru fiecare înregistrare a mărcii ce urmează a fi modificată.
(5) Dacă înregistrarea mărcii sau înregistrarea publicată comportă o eroare imputabilă OSIM, rectificarea va fi efectuată din oficiu ori la solicitarea titularului. Cererea de rectificare prezentată de titular nu va fi supusă niciunei taxe. Rectificările efectuate se publică în BOPI.
(6) Dacă înregistrarea mărcii sau înregistrarea publicată comportă o eroare imputabilă titularului, rectificarea va fi efectuată la solicitarea titularului şi va fi publicată în BOPI numai după prezentarea dovezii de achitare a taxei legale.

ARTICOLUL 30
Modificarea numelui/denumirii sau adresei/sediului
titularului mărcii sau mandatarului

(1) O cerere de modificare a numelui/denumirii sau adresei/sediului titularului unei mărci înregistrate va conţine următoarele elemente:
a) numărul de înregistrare a mărcii;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului, astfel cum sunt înscrise în Registrul mărcilor;
c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului modificate, la solicitarea acestuia;
d) dacă titularul şi-a desemnat un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului.
(2) În cazul în care în cerere se menţionează că titularul a desemnat un mandatar, odată cu cererea de modificare trebuie să se facă dovada depunerii procurii de reprezentare.
(3) O singură cerere poate fi prezentată pentru modificarea numelui/denumirii sau adresei/sediului în două ori mai multe înregistrări ale aceluiaşi titular.
(4) OSIM poate acorda un termen de o lună pentru remedierea unor iregularităţi din cererea de modificare a numelui/denumirii sau adresei/sediului titularului; în cazul în care aceste iregularităţi nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va respinge cererea de modificare.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) sunt aplicabile şi cu privire la modificarea numelui/denumirii sau adresei/sediului mandatarului desemnat de titular.
(6) Când OSIM este înştiinţat cu privire la modificarea denumirii adresei intervenită independent de voinţa titularului mărcii ori a mandatarului, pentru înscrierea modificării nu se datorează taxe.

ARTICOLUL 31
Reînnoirea înregistrării mărcii

(1) O cerere de reînnoire va conţine următoarele elemente:
a) solicitarea expresă de reînnoire a înregistrării mărcii;
b) dacă cererea este prezentată de titular, numele şi adresa acestuia;
c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacă este cazul;
d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a mărcii;
e) numărul înregistrării mărcii;
f) menţiunea că reînnoirea este cerută pentru toate produsele şi serviciile la care se referă marca înregistrată sau, după caz, indicarea claselor ori produselor şi serviciilor vizate de reînnoire;
g) semnătura titularului, persoanei autorizate de titular sau semnătura mandatarului, după caz;
h) dovada plăţii taxei legale, pentru reînnoirea înregistrării mărcii, inclusiv taxa de eliberare a certificatului de reînnoire.
(2) Dacă cererea de reînnoire prezentată în termenele prevăzute la art. 30 alin. (3) din lege nu conţine unul dintre elementele prevăzute la alin. (1), OSIM notifică solicitantului iregularităţile constatate, acordând un termen de 3 luni pentru remedierea acestora.
(3) În situaţia în care cererea îndeplineşte condiţiile legale, OSIM eliberează certificatul de reînnoire şi îl comunică titularului mărcii, numai dacă se face dovada achitării taxei de eliberare a certificatului.
(4) Dacă remedierile notificate nu sunt efectuate în termenul acordat, cererea de înregistrare a mărcii se respinge.

CAPITOLUL VII
Transmiterea drepturilor asupra mărcilor: cesiuni, licenţe
şi alte drepturi

ARTICOLUL 32
Cererea de înscriere a cesiunii unei mărci

(1) Cererea de înscriere a cesiunii va fi depusă la OSIM de către titular sau persoana care a devenit noul titular al mărcii înregistrate.
(2) Cererea de înscriere a cesiunii unei mărci va conţine următoarele elemente:
a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul noului titular;
c) dacă titularul are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
d) dacă noul titular are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
e) când noul titular este cetăţean străin, denumirea statului al cărui cetăţean este, denumirea statului în care noul titular îşi are domiciliul/sediul sau în care noul titular are o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
f) când noul titular este o persoană juridică, forma de constituire a acesteia, precum şi denumirea statului a cărui legislaţie a servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice;
g) numărul mărcii înregistrate şi schimbarea ce urmează a fi înscrisă;
h) lista cuprinzând produsele şi serviciile la care se referă cesiunea mărcii, dacă cesiunea nu priveşte toate produsele şi serviciile înregistrate;
i) documentele care fac dovada cesiunii mărcii în conformitate cu art. 33.
(3) Odată cu depunerea cererii de înscriere a cesiunii se depune şi dovada achitării taxei legale; în caz contrar, cererea nu produce efecte.

ARTICOLUL 33
Schimbarea titularului

(1) Când schimbarea titularului rezultă dintr-un contract de cesiune, cererea de înregistrare a cesiunii unei mărci va fi însoţită de unul dintre următoarele documente:
a) o copie legalizată a contractului de cesiune;
b) un extras din contractul care stabileşte schimbarea titularului, în copie legalizată.
(2) Când schimbarea titularului rezultă dintr-o fuziune, cererea de înscriere va fi însoţită de copia autentificată a actului de fuziune.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), dacă schimbarea vizează numai unul sau o parte dintre cotitulari, şi nu toţi cotitularii, la cererea de înscriere a fuziunii se va anexa un document semnat de ceilalţi cotitulari care să conţină acordul expres al acestora cu privire la noul titular.
(4) Când schimbarea titularului rezultă din alte motive decât un contract de cesiune sau fuziune, cum ar fi schimbare prin efectul legii, pe cale succesorală, prin executarea silită a debitorului ori în baza unei hotărâri judecătoreşti, cererea va indica şi va fi însoţită de documentul justificativ în copie legalizată.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) şi ale art. 34 se aplică prin analogie şi în cazul schimbării solicitantului cererii de înregistrare a unei mărci, când schimbarea se referă la una sau mai multe cereri ori se referă în acelaşi timp la una sau mai multe cereri şi la una ori mai multe înregistrări.
(6) Totuşi, când o cerere nu are încă număr sau numărul nu este cunoscut de solicitant ori mandatar, cererea de înscriere a modificării trebuie să conţină elemente care să permită identificarea cererii de înregistrare a mărcii.
(7) Marca poate face obiectul unei măsuri de executare silită, al unui gaj ori al altui drept real prevăzut de lege.
(8) La cererea unei părţi, când se constată că a fost depus un act, în copie conformă ori legalizată, din care rezultă instituirea unei măsuri de executare silită, a unui gaj ori a altui drept real prevăzut de lege cu privire la o marcă înregistrată, acestea se înscriu în Registrul mărcilor şi se publică în BOPI, sub condiţia achitării taxelor legale.

ARTICOLUL 34
Înscrierea cesiunii

(1) Când cererea de înscriere a cesiunii nu este însoţită de toate documentele prevăzute la art. 32, OSIM acordă un termen de 3 luni pentru depunerea acestora. În cazul în care documentele nu sunt depuse în termenul acordat, OSIM decide respingerea cererii.
(2) O singură cerere de înscriere a cesiunii unei mărci este suficientă în cazul cesiunii a două sau mai multe mărci, cu condiţia ca pentru toate aceste mărci să existe un singur titular, iar cesiunea să se efectueze către un unic titular.
(3) Când schimbarea titularului nu se referă la totalitatea produselor şi serviciilor mărcii înregistrate, OSIM creează o înregistrare distinctă care menţionează produsele sau serviciile asupra cărora poartă schimbarea titularului prin cesiune.
(4) Când OSIM constată că au fost depuse toate documentele prevăzute de art. 32 şi s-a făcut dovada achitării taxei legale, înscrie cesiunea în Registrul mărcilor şi o publică în BOPI.
(5) Dacă cesiunea nu a fost înscrisă în Registrul mărcilor şi publicată, succesorul în drepturi nu poate să se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea mărcii.

ARTICOLUL 35
Înscrierea licenţelor şi a altor drepturi

(1) Cererea de înscriere a unei licenţe sau a constituirii unui drept real cu privire la o marcă va conţine următoarele elemente:
a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului;
b) dacă titularul are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul beneficiarului licenţei sau al dreptului real;
d) dacă beneficiarul licenţei are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
e) dacă este cazul, denumirea statului al cărui cetăţean este beneficiarul licenţei, a statului în care acesta îşi are domiciliul/sediul sau o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
f) când titularul sau beneficiarul licenţei este o persoană juridică, forma de constituire a acesteia, precum şi statul a cărui legislaţie a servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice;
g) numărul înregistrării mărcii care face obiectul înscrierii licenţei sau a dreptului real;
h) lista cuprinzând produsele şi serviciile la care se referă marca ce face obiectul cererii de înscriere a licenţei sau a dreptului real;
i) durata pentru care se acordă licenţa;
j) teritoriul pentru care se acordă licenţa;
k) semnătura titularului sau a mandatarului acestuia.
(2) Când marca face obiectul unei licenţe pentru o parte din produsele şi serviciile pentru care marca este înregistrată sau când licenţa este limitată teritorial ori în timp, cererea de înregistrare a licenţei va indica, după caz:
a) produsele şi serviciile la care se referă licenţa;
b) partea din teritoriul României pentru care se acordă licenţa;
c) durata pentru care se acordă licenţa.
(3) Odată cu depunerea cererii de înscriere a licenţei se depune şi dovada achitării taxei legale; în caz contrar, cererea nu produce efecte.
(4) Cererea de înscriere a unei licenţe se depune la OSIM de către titularul mărcii înregistrate sau beneficiarul licenţei şi va fi însoţită de un extras din contractul de licenţă indicând drepturile transmise, în copie legalizată.
(5) Când elementele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu sunt îndeplinite, OSIM acordă solicitantului cererii de înregistrare a licenţei un termen de 3 luni pentru remedierea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM decide respingerea cererii.
(6) În cazul unei licenţe exclusive privind o marcă, aceasta este înscrisă în Registrul mărcilor sub menţiunea “licenţă exclusivă”, dacă titularul şi licenţiatul solicită în mod expres această menţiune.
(7) O singură cerere poate fi prezentată pentru două sau mai multe mărci cu condiţia ca titularul şi licenţiatul să fie aceiaşi, iar numerele tuturor înregistrărilor în discuţie să fie indicate în cerere şi taxa legală de înscriere a licenţei să fie achitată pentru fiecare marcă în parte.

CAPITOLUL VIII
Stingerea drepturilor asupra mărcilor

ARTICOLUL 36
Stingerea drepturilor

Drepturile asupra unei mărci se sting:
a) la expirarea duratei de protecţie;
b) prin renunţarea expresă a titularului dreptului;
c) prin decăderea din drepturi a titularului;
d) prin anularea înregistrării mărcii.

ARTICOLUL 37
Expirarea duratei de protecţie

Când înregistrarea unei mărci nu este reînnoită, la expirarea termenului prevăzut la art. 30 alin. (5) din lege, OSIM înscrie în Registrul mărcilor menţiunea că înregistrarea acestei mărci a rămas fără efect de la data expirării ultimei perioade de protecţie de 10 ani.

ARTICOLUL 38
Renunţarea

(1) Declaraţia de renunţare la o marcă va conţine următoarele elemente:
a) numărul înregistrării mărcii;
b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului;
c) dacă un mandatar a fost desemnat, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
d) dacă renunţarea la marcă vizează numai anumite produse şi servicii, lista cuprinzând produsele şi serviciile pentru care se declară renunţarea.
(2) Dacă o licenţă a fost înscrisă, renunţarea va fi înscrisă în Registrul mărcilor numai după un termen de 3 luni de la data la care titularul mărcii a prezentat la OSIM un document din care să rezulte că titularul a informat licenţiatul despre intenţia sa de renunţare la marcă. Dacă, înainte de expirarea acestui termen, titularul prezintă la OSIM dovezi privind acordul licenţiatului, renunţarea va fi de îndată înregistrată.
(3) Declaraţia de renunţare la marcă a titularului unei mărci înregistrate, care face obiectul unui gaj sau pentru care au fost instituite măsuri de executare silită ori alte drepturi reale stabilite de lege, care sunt în vigoare, nu poate fi înscrisă în Registrul mărcilor.
(4) În cazul în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3), OSIM acordă persoanei care solicită înscrierea renunţării la marcă un termen de 3 luni pentru remedierea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM decide respingerea înscrierii renunţării la marcă în Registrul mărcilor.
(5) Renunţarea la marcă produce efecte numai de la data înscrierii în Registrul mărcilor. Renunţarea se publică în BOPI.

ARTICOLUL 39
Decăderea din drepturi şi anularea înregistrării mărcii

(1) O cerere de decădere a titularului din drepturile conferite de marcă sau o cerere de anulare a înregistrării unei mărci poate fi formulată de orice persoană interesată, pentru motivele prevăzute la art. 46 sau, după caz, art. 47 din lege, la Tribunalul Bucureşti – Secţia civilă.
(2) Cererea de decădere sau cererea în anulare va conţine cel puţin următoarele:
a) datele de identificare ale solicitantului cererii de decădere sau ale solicitantului cererii de anulare;
b) indicaţii privind marca înregistrată ce face obiectul cererii de decădere sau cererii în anulare;
c) cauzele de decădere sau nulitate;
d) motive în susţinerea cererii formulate.
(3) În cazul în care cererea în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din lege, se vor depune precizări asupra dreptului pe care este fondată această cerere şi, după caz, documentele care dovedesc faptul că persoana care solicită anularea înregistrării unei mărci este abilitată să invoce dreptul anterior.
(4) În cazul în care cererea în anulare este întemeiată pe unul dintre motivele prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. d) sau e) din lege, se vor depune precizări privind dreptul pe care este fondată cererea în anulare şi, după caz, documente care dovedesc că persoana care solicită anularea înregistrării unei mărci este titularul dreptului pe care-l invocă.
(5) Hotărârea judecătorească definitivă şi prin care, după caz, titularul a fost decăzut din drepturile conferite de marcă sau prin care înregistrarea mărcii a fost anulată se va comunica la OSIM de către persoana interesată.

CAPITOLUL IX
Mărci colective şi mărci de certificare

ARTICOLUL 40
Protecţia mărcilor colective

(1) Cererea de înregistrare a unei mărci colective prezentată conform cerinţelor prevăzute la art. 10 va fi însoţită de un regulament de folosire a mărcii.
(2) Regulamentul de folosire trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
a) denumirea şi sediul asociaţiei;
b) obiectul de activitate şi modul de reprezentare al asociaţiei;
c) condiţiile de afiliere;
d) indicaţii privind persoanele autorizate să utilizeze marca colectivă;
e) condiţiile de utilizare a mărcii colective;
f) motivele pentru care utilizarea mărcii colective poate fi interzisă de către titular unui membru al asociaţiei, precum şi alte sancţiuni ce pot fi aplicate în cazul nerespectării regulamentului;
g) indicaţii privind necesitatea acordului tuturor membrilor asociaţiei, în situaţia în care titularul mărcii colective transmite drepturile cu privire la această marcă.
(3) Dacă depozitul unei mărci colective nu îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 10 sau dacă regulamentul de folosire a mărcii colective nu conţine toate elementele prevăzute la alin. (2), OSIM poate acorda solicitantului un termen de maximum 3 luni pentru completarea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va decide respingerea cererii sau, după caz, nerecunoaşterea priorităţii invocate.
(4) Titularul unei mărci colective poate cere în justiţie, în numele persoanelor abilitate să utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acestea, ca urmare a folosirii neautorizate a mărcii de către terţi.

ARTICOLUL 41
Protecţia mărcilor de certificare

(1) Cererea de înregistrare a unei mărci de certificare întocmită conform cerinţelor prevăzute la art. 10 va fi însoţită de:
a) un regulament de folosire a mărcii;
b) autorizaţia sau alt document din care să rezulte exercitarea legală a unor activităţi de certificare şi control al calităţii produselor şi serviciilor.
(2) Dacă solicitantul este o persoană juridică străină, acesta va prezenta în locul documentelor prevăzute la alin. (1) lit. b) dovada înregistrării sau depunerii spre înregistrare a mărcii de certificare în ţara de origine.
(3) Regulamentul de folosire a mărcii va conţine elementele prevăzute la art. 57 alin. (2) din lege.
(4) Autorizarea dată de titular pentru folosirea mărcii de certificare se va face cu plata, de către persoana care a primit această autorizare, a unei remuneraţii adecvate ce va fi stabilită prin regulamentul de folosire a mărcii.
(5) Titularul unei mărci de certificare poate cere în justiţie, în numele persoanelor abilitate să utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acesta, ca urmare a folosirii neautorizate a mărcii de către terţi.
(6) Folosirea mărcii de certificare este interzisă pentru produsele sau serviciile titularului mărcii ori care aparţin unei întreprinderi a cărei activitate este strâns legată în plan economic de cea a titularului.

CAPITOLUL X
Indicaţii geografice

ARTICOLUL 42
Protecţia indicaţiilor geografice

(1) O indicaţie geografică va fi protejată, potrivit art. 72 din lege, numai dacă există o legătură strânsă între produsele la care se referă indicaţia geografică şi locul de origine al acestora în ceea ce priveşte calitatea, reputaţia ori alte caracteristici ale produselor. O indicaţie geografică nu poate fi protejată pentru simplul fapt că produsul la care se referă indicaţia geografică este originar dintr-o anumită regiune.
(2) În cazul indicaţiilor geografice omonime pentru vinuri, fiecare indicaţie va fi însoţită de menţiunea denumirii asociaţiei de producători a vinurilor respective. Protecţia va fi acordată fiecărei indicaţii geografice, cu condiţia ca indicaţia geografică în cauză să fie folosită în mod tradiţional şi constant pentru a descrie şi prezenta un vin produs în zona geografică la care se referă.
(3) În sensul art. 76 lit. b) din lege, este generic şi nu poate fi protejat ca indicaţie geografică numele unui produs care, deşi se referă la locul sau regiunea în care acesta a fost iniţial fabricat, produs ori comercializat, a devenit nume comun pentru un anumit tip de produse.
(4) O indicaţie geografică înregistrată nu va putea fi considerată că a devenit generică şi nici nu se va putea considera că a intrat în domeniul public.

ARTICOLUL 43
Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice

(1) Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice va conţine:
a) solicitarea expresă cu privire la înregistrarea unei indicaţii geografice şi la acordarea dreptului de utilizare a acesteia;
b) denumirea şi sediul asociaţiei de producători care solicită înregistrarea indicaţiilor geografice;
c) lista cuprinzând persoanele autorizate să utilizeze indicaţia geografică;
d) indicaţia geografică ce face obiectul cererii;
e) tipul de produse la care se referă indicaţia geografică, precum şi indicarea locului de fabricaţie şi a limitelor ariei geografice de producţie;
f) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului autorizat, dacă asociaţia de producători şi-a desemnat un mandatar.
(2) Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice va fi însoţită de:
a) un caiet de sarcini conţinând elementele prevăzute de alin. (4);
b) un certificat de conformitate a produselor cu elementele prevăzute în caietul de sarcini, eliberat de autoritatea publică centrală de specialitate;
c) dovada achitării taxei de înregistrare a indicaţiei geografice;
d) procura de reprezentare a solicitantului cererii, dacă este cazul.
(3) Dacă solicitantul înregistrării unei indicaţii geografice este o asociaţie de producători străină, cererea va fi însoţită de următoarele documente:
a) documentul justificativ, în copie certificată pentru conformitate, al titlului de protecţie obţinut în ţara de origine;
b) dovada achitării taxei de înregistrare a indicaţiei geografice;
c) procura de reprezentare a solicitantului cererii.
(4) Caietul de sarcini anexat la cererea de înregistrare a indicaţiei geografice va conţine cel puţin următoarele elemente:
a) denumirea produsului la care se referă indicaţia geografică;
b) descrierea produsului şi a principalelor caracteristici ale acestuia;
c) delimitarea ariei geografice de producţie;
d) elementele care dovedesc că produsul este originar din aria geografică de producţie;
e) descrierea metodei de obţinere a produsului;
f) elementele care justifică legătura produsului cu zona sau cu originea geografică a acestuia;
g) referinţe privind procedurile de control a calităţii produselor, precum şi organul competent să efectueze acest control.

ARTICOLUL 44
Procedura de înregistrare a unei indicaţii geografice

(1) În termen de 3 luni de la depunerea la OSIM, cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice este supusă examinării condiţiilor prevăzute la art. 73, 75 şi 76 din lege şi la art. 43 din prezentul regulament.
(2) Dacă cererea îndeplineşte condiţiile legale, OSIM decide înregistrarea indicaţiei geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia asociaţiei de producători solicitante. În termen de două luni de la luarea acestei decizii, OSIM publică în BOPI indicaţia geografică şi lista cuprinzând persoanele autorizate să utilizeze indicaţia geografică.
(3) O opoziţie la înregistrarea unei indicaţii geografice poate fi formulată în termen de două luni de la publicarea cererii, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 76 din lege sau dacă o persoană are un interes legitim fondat pe un drept de proprietate industrială anterior protejat, cu care indicaţia geografică ar intra în conflict.
(4) OSIM notifică o copie a opoziţiei solicitantului înregistrării indicaţiei geografice pentru ca acesta să îşi poată prezenta observaţiile asupra motivelor opoziţiei.
(5) Dacă motivele opoziţiei sunt întemeiate OSIM va respinge cererea de înregistrare a indicaţiei geografice şi va publica decizia de respingere în BOPI.
(6) În caz contrar situaţiei prevăzute la alin. (5), OSIM înregistrează indicaţia geografică în Registrul indicaţiilor geografice, o publică în BOPI şi eliberează asociaţiei de producători solicitante certificatul de înregistrare a indicaţiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia; OSIM va publica în BOPI şi va menţiona în Registrul indicaţiilor geografice şi organul competent să efectueze controlul produselor, stabilit prin caietul de sarcini al indicaţiilor geografice.

ARTICOLUL 45
Modificarea caietului de sarcini

(1) Persoanele autorizate de OSIM să utilizeze indicaţia geografică înregistrată pot solicita modificarea caietului de sarcini, când evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau revizuirea delimitării geografice o impune.
(2) Cererea de modificare a caietului de sarcini va fi supusă procedurii prevăzute la art. 44, în afara cazului în care modificările cerute sunt neesenţiale.
(3) OSIM va înscrie în Registrul indicaţiilor geografice modificările aduse caietului de sarcini şi le va publica în BOPI.

ARTICOLUL 46
Cererea de reînnoire a dreptului de utilizare
a indicaţiilor geografice

(1) Persoanele autorizate de OSIM să utilizeze indicaţia geografică pot înainte de expirarea fiecărei perioade de 10 ani să solicite la OSIM reînnoirea dreptului de utilizare.
(2) Cererea de reînnoire va fi însoţită de o confirmare din partea autorităţii publice centrale de specialitate cu privire la menţinerea caracteristicilor produselor, precum şi de dovada achitării taxei legale.
(3) În lipsa documentelor prevăzute la alin. (2), OSIM decide respingerea cererii de reînnoire.

ARTICOLUL 47
Apărarea drepturilor asupra indicaţiilor geografice

(1) Deciziile OSIM privind indicaţiile geografice se iau de către examinatorul dosarului în cauză.
(2) Dacă o cerere în anularea înregistrării unei indicaţii geografice a fost prezentată în justiţie, hotărârea judecătorească definitivă se comunică la OSIM de persoana interesată; în situaţia în care înregistrarea indicaţiei geografice a fost anulată, OSIM va publica hotărârea şi va radia indicaţia geografică din Registrul indicaţiilor geografice.
(3) Dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă persoanele autorizate de OSIM să utilizeze o indicaţie geografică au fost decăzute din acest drept, OSIM va publica hotărârea în BOPI şi va înscrie decăderea în Registrul indicaţiilor geografice.
(4) Orice persoană care dovedeşte un interes legitim poate solicita în justiţie, în temeiul art. 82 alin. (1) din lege, interzicerea folosirii unei indicaţii geografice de către o persoană neautorizată, chiar dacă pe produs este indicată originea reală a acestuia sau menţiuni precum: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.
(5) Indicaţiile geografice pentru vinuri sau produse spirtoase beneficiază de o protecţie suplimentară, persoanele autorizate să folosească aceste indicaţii având dreptul de a interzice actele prevăzute la art. 82 alin. (2) din lege, fără a fi necesar să se dovedească inducerea în eroare a consumatorului sau producerea unor acte de concurenţă neloaială.

CAPITOLUL XI
Comisia de contestaţii

ARTICOLUL 48
Comisia de contestaţii

În cadrul OSIM funcţionează Comisia de contestaţii privind mărcile şi indicaţiile geografice, denumită în continuare Comisia.

ARTICOLUL 49
Componenţa şi competenţa Comisiei

(1) Comisia este formată din:
a) preşedinte, directorul general al OSIM sau prin delegare de competenţă directorul Direcţiei apeluri/strategie; în lipsa acestora sau în situaţii de incompatibilitate preşedinţia va fi asigurată de directorul general adjunct sau directorul Direcţiei juridice;
b) 2 membri, dintre care cel puţin unul este consilier juridic; unul dintre membri este raportorul cazului.
(2) Secretariatul Comisiei este asigurat de un referent din cadrul Direcţiei apeluri/strategie.
(3) Directorul general al OSIM va aproba componenţa nominală a Comisiei şi termenele pentru soluţionarea contestaţiilor.
(4) Comisia de contestaţii va fi competentă să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva deciziilor OSIM, prevăzute la art. 86 alin. (1) şi (2) din lege.

ARTICOLUL 50
Procedura de soluţionare a contestaţiilor

(1) Contestaţiile se fac în scris şi se depun la Registratura generală a OSIM, prin poştă sau pe cale electronică, în termen de 30 de zile de la comunicarea sau, după caz, de la publicarea în BOPI a deciziilor OSIM.
(2) Contestaţia se redactează în limba română şi va conţine următoarele elemente:
a) numele, prenumele şi domiciliul, reşedinţa persoanei fizice sau, după caz, denumirea şi sediul persoanei juridice care a formulat contestaţia;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele pe care se întemeiază contestaţia;
d) semnătura persoanei care a formulat contestaţia.
(3) Contestaţia va fi însoţită de dovezi, sub formă de înscrisuri, în susţinerea acesteia, de dovada achitării taxei prevăzute de lege pentru examinarea unei contestaţii şi, dacă este cazul, de procură.
(4) Contestaţia şi dovezile se vor depune în atâtea copii câte părţi sunt. Copiile vor fi certificate conform cu originalul de partea care le depune. Dacă înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, se vor depune traduceri ale acestora în limba română, certificate de partea care le depune.
(5) Procedura se desfăşoară cu citarea părţilor.
(6) Intimatul va putea depune răspuns la contestaţie cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei.
(7) Contestaţia poate fi depusă şi susţinută în faţa Comisiei direct sau printr-un reprezentant.
(8) În faţa Comisiei părţile se pot prezenta personal sau pot fi reprezentate de un consilier în proprietate industrială autorizat ori de un avocat. Persoanele juridice se pot prezenta în faţa Comisiei prin reprezentant legal sau prin consilier juridic, cu delegaţie.

ARTICOLUL 51
Pregătirea şedinţei de contestaţii

(1) Pregătirea şedinţei de contestaţii va fi asigurată de secretarul Comisiei, care va ţine evidenţa contestaţiilor, înregistrate în ordine cronologică, într-un registru cu această destinaţie.
(2) Preşedintele Comisiei fixează termenele şedinţelor de contestaţii şi dispune cu privire la invitarea părţilor.
(3) Dacă partea convocată nu se prezintă la termenul fixat, procedura în faţa Comisiei se poate desfăşura în lipsa părţii.
(4) Prezenţa părţilor la termenul de soluţionare a contestaţiilor acoperă neregularităţile referitoare la procedura de invitare a părţilor.
(5) Punctul de vedere cu privire la contestaţia formulată, redactat de un examinator din cadrul Serviciului mărci, va fi ataşat la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei.
(6) Punctul de vedere va conţine răspunsul la motivele invocate de contestator în susţinerea contestaţiei sale.
(7) Dosarele cererilor de înregistrare a mărcilor sau a indicaţiilor geografice vor fi puse la dispoziţia Comisiei de către Serviciul mărci, la solicitarea acesteia.

ARTICOLUL 52
Şedinţele şi dezbaterile

(1) Şedinţa este publică. Comisia poate dispune şedinţă secretă dacă dezbaterea publică ar aduce o vătămare uneia dintre părţi sau ordinii publice.
(2) Preşedintele Comisiei deschide, suspendă şi ridică şedinţa.
(3) Secretarul Comisiei verifică dacă procedura este completă şi dacă a fost achitată taxa pentru examinarea contestaţiei şi îl informează pe preşedinte.
(4) La termenul fixat, dacă părţile sunt prezente sau dacă se constată că procedura a fost legal îndeplinită, preşedintele Comisiei deschide dezbaterile, dând cuvântul părţii care a introdus contestaţia.
(5) Preşedintele este în drept să pună întrebări părţilor care să ducă la lămurirea celor arătate prin contestaţie sau răspunsul la contestaţie şi va putea pune în dezbatere orice împrejurare pentru soluţionarea cauzei, chiar dacă acestea nu sunt cuprinse în contestaţie.
(6) Membrii Comisiei pot pune întrebări părţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate încuviinţa ca aceştia să pună întrebări direct.
(7) Susţinerile prezentate de părţi în şedinţă vor fi consemnate de secretarul Comisiei în condica de şedinţe.
(8) La cererea temeinic justificată a părţilor sau când din dezbateri rezultă necesitatea producerii de noi dovezi, Comisia poate acorda un nou termen pentru completarea motivelor şi probelor în susţinerea contestaţiei sau, după caz, pentru completarea motivelor şi probelor în apărare, părţile prezente luând cunoştinţă de noul termen.
(9) În situaţiile prevăzute la alin. (8), Comisia va dispune amânarea soluţionării contestaţiei, printr-o încheiere de şedinţă semnată de preşedinte şi secretar.

ARTICOLUL 53
Hotărârile Comisiei

(1) După încheierea dezbaterilor, Comisia deliberează în lipsa părţilor şi pronunţă hotărârea în aceeaşi zi în şedinţă sau în cazuri deosebite, în funcţie de complexitatea cauzei, poate amâna pronunţarea, dar nu mai mult de 3 săptămâni. Preşedintele ascultă părerile membrilor Comisiei şi se pronunţă cel din urmă.
(2) În situaţia în care Comisia constată că sunt necesare noi lămuriri sau acte în dosarul cauzei, poate repune cauza pe rol, fixând o nouă şedinţă cu invitarea părţilor.
(3) Dezbaterile din şedinţă şi hotărârea Comisiei sunt consemnate de secretarul Comisiei în condica de şedinţe.
(4) Hotărârea Comisiei va fi luată numai pe baza faptelor şi dovezilor prezentate de părţi în dosarul cauzei şi în şedinţa de contestaţie.
(5) După luarea hotărârii, dispozitivul acesteia se înscrie în condica de şedinţe, iar raportorul va redacta proiectul de hotărâre.
(6) Hotărârea Comisiei trebuie să cuprindă:
a) numele şi prenumele/denumirea şi domiciliul/sediul persoanei care a formulat contestaţia;
b) numele sau denumirea mandatarului autorizat ori, după caz, al avocatului;
c) numărul dosarului de contestaţie;
d) componenţa Comisiei care a luat hotărârea;
e) obiectul contestaţiei, susţinerile părţilor şi indicarea dovezilor prezentate de acestea în susţinerea contestaţiei;
f) motivele de fapt şi temeiurile de drept care stau la baza hotărârii;
g) dispozitivul;
h) calea de atac, termenul în care aceasta se poate exercita şi instanţa la care se introduce acţiunea;
i) menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile preşedintelui şi ale membrilor Comisiei. În cazul în care unul dintre membrii Comisiei este împiedicat să semneze hotărârea, aceasta va fi semnată de preşedintele Comisiei, cu arătarea motivelor care au împiedicat semnarea.
(7) Hotărârile Comisiei se iau cu majoritate de voturi.
(8) Hotărârile se întocmesc într-un singur exemplar original, care se depune la dosarul de hotărâri al Comisiei şi se păstrează de secretariatul Comisiei.
(9) Hotărârile se comunică părţilor de secretarul Comisiei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
(10) În soluţionarea contestaţiei, Comisia va putea lua una dintre următoarele hotărâri:
a) admiterea contestaţiei, dispunând desfiinţarea sau modificarea deciziei OSIM;
b) respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei OSIM.
(11) În cazul în care o contestaţie a fost formulată înainte ca o decizie să fi fost luată de OSIM, Comisia va lua act prin încheierea de şedinţă despre contestaţia prematur formulată şi va transmite dosarul Serviciului mărci în vederea continuării procedurilor prevăzute de lege şi prezentul regulament.
(12) În situaţia în care Comisia constată că taxa de contestaţie nu a fost achitată sau contestaţia nu a fost motivată, va respinge contestaţia pentru lipsa taxei de contestaţie respectiv ca nemotivată.
(13) Toate cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor fi suportate de partea care a angajat cheltuielile respective.
(14) Prevederile art. 51-53 referitoare la procedura de soluţionare a contestaţiilor se completează, în mod corespunzător, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

ARTICOLUL 54
Evidenţa contestaţiilor

(1) Procedura de soluţionare a contestaţiilor depuse la Comisie se evidenţiază în următoarele documente: Registrul de contestaţii în formă electronică, Condica de şedinţe şi Registrul de hotărâri ale Comisiei.
(2) Registrul de contestaţii în care se înregistrează contestaţiile conţine următoarele elemente:
a) data la care s-a depus contestaţia şi numărul sub care a fost înregistrată;
b) numele, prenumele sau denumirea contestatorului, mandatarului autorizat ori ale avocatului, după caz;
c) obiectul contestaţiei;
d) termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei;
e) hotărârea pronunţată de Comisie cu privire la contestaţia formulată;
f) numărul documentului de evidenţă fiscală (chitanţă, ordin de plată etc.) cu care s-a achitat taxa pentru examinarea contestaţiei;
g) numărul hotărârii Comisiei, numărul şi data la care a fost comunicată hotărârea.
(3) În condica de şedinţe se consemnează discuţiile din şedinţă.
(4) Registrul de hotărâri ale Comisiei cuprinde:
a) numărul hotărârii;
b) numărul dosarului de contestaţie;
c) numele şi prenumele sau denumirea contestatorului, ale/a mandatarului autorizat ori ale/a avocatului, după caz;
d) hotărârea Comisiei;
e) data la care s-a pronunţat hotărârea.
(5) Evidenţa contestaţiilor se ţine anual, începându-se în fiecare an de la numărul de ordine 1.

CAPITOLUL XII
Formulare şi registre

ARTICOLUL 55
Formularele OSIM

(1) În procedurile în faţa OSIM vor fi utilizate formulare pentru:
a) cereri de înregistrare a unei mărci;
b) opoziţia la înregistrarea unei mărci;
c) modificarea unei cereri sau a înregistrării unei mărci;
d) modificarea numelui sau adresei titularului ori mandatarului;
e) cererea pentru înscrierea cesiunii unei mărci;
f) cererea pentru înscrierea unei licenţe sau pentru constituirea unui drept real;
g) cererea de radiere sau modificare a înscrierii licenţelor ori a altor drepturi;
h) declaraţia de renunţare la o marcă;
i) cererea de reînnoire a înregistrării unei mărci;
j) cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice;
k) cererea de reînnoire a dreptului de utilizare a unei indicaţii geografice;
l) opoziţia la înregistrarea unei indicaţii geografice;
m) procura de reprezentare.
(2) OSIM furnizează gratuit formularele prevăzute la alin. (1).

ARTICOLUL 56
Registrul mărcilor

(1) Registrul mărcilor va conţine următoarele elemente:
a) numele sau denumirea şi domiciliul sau sediul solicitantului, cât şi statul pe teritoriul căruia acesta îşi are domiciliul sau o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
b) data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a mărcii;
c) data şi numărul atribuit cererii de înregistrare a mărcii;
d) data publicării cererii de înregistrare a mărcii;
e) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
f) reproducerea mărcii;
g) lista de produse şi servicii pentru care a fost înregistrată marca;
h) indicaţii referitoare la invocarea unei priorităţi;
i) declaraţia solicitantului cu privire la renunţarea de a invoca un drept exclusiv asupra unui element al mărcii;
j) menţiuni exprese dacă marca este colectivă sau de certificare;
k) data înregistrării şi numărul atribuit mărcii înregistrate.
(2) Sunt, de asemenea, înscrise în Registrul mărcilor:
a) modificarea cu privire la numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului sau cu privire la denumirea statului în care acesta îşi are domiciliul/sediul ori o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
b) modificarea privind numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
c) în cazul desemnării unui nou mandatar, numele sau denumirea şi adresa sau sediul acestuia;
d) orice modificare sau rectificare cu privire la o marcă ori la lista cuprinzând produse şi servicii;
e) modificări privind regulamentul de utilizare al mărcii colective sau de certificare;
f) înscrierea oricărei transmiteri de drepturi cu privire la o marcă sau înscrierea constituirii unui drept real;
g) reînnoirea înregistrării mărcii;
h) menţiuni referitoare la stingerea drepturilor asupra mărcii;
i) declaraţia de renunţare de către titular la marcă;
j) menţiuni privind decizia de anulare a înregistrării unei mărci sau decizia de decădere a titularului din drepturile conferite de marcă, precum şi menţiunea de radiere a mărcii;
k) radierea mandatarului.
(3) Directorul general al OSIM poate decide înscrierea şi a altor menţiuni în Registrul mărcilor.

ARTICOLUL 57
Registrul indicaţiilor geografice

(1) Registrul indicaţiilor geografice va conţine următoarele elemente:
a) denumirea şi sediul asociaţiei de producători, solicitantă a înregistrării indicaţiei geografice;
b) data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a indicaţiei geografice;
c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
d) indicaţia geografică solicitată a fi înregistrată;
e) lista persoanelor autorizate de OSIM să utilizeze indicaţia geografică;
f) tipul de produse la care se referă indicaţia geografică;
g) menţiuni privind caietul de sarcini;
h) numărul şi data certificatului de conformitate, eliberat de autoritatea publică centrală de specialitate;
i) indicaţii privind titlul de protecţie acordat în ţara de origine;
j) data şi numărul de înregistrare a indicaţiei geografice;
k) lista indicaţiilor geografice protejate în baza convenţiilor internaţionale.
(2) În Registrul indicaţiilor geografice sunt, de asemenea, înscrise:
a) modificări privind denumirea sau sediul asociaţiei de producători;
b) modificări cu privire la lista cuprinzând persoanele autorizate de OSIM să folosească indicaţia geografică;
c) modificări aduse caietului de sarcini;
d) reînnoirea dreptului de utilizare a indicaţiei geografice;
e) menţiuni privind decizia de anulare a înregistrării indicaţiei geografice şi radierea indicaţiei geografice;
f) menţiuni privind decizia de decădere din drepturi a persoanelor autorizate să utilizeze indicaţia geografică;
g) modificări privind numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
h) menţiuni privind desemnarea unui nou mandatar, dacă este cazul.
(3) Directorul general al OSIM poate decide înscrierea şi a altor menţiuni în Registrul indicaţiilor geografice.

ARTICOLUL 58
Dispoziţii finale şi tranzitorii

În aplicarea legii şi a prezentului regulament, directorul general al OSIM poate emite norme, ordine şi instrucţiuni.