Include modificările din următoarele acte:
– O.U.G. nr. 65/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 412 din 17/06/2009.
– Legea nr. 196/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 29/10/2010.

Art. 1. – Prezenta ordonanţă reglementează condiţiile de informare a consumatorilor în vederea încheierii şi executării contractelor la distanţă privind serviciile financiare dintre furnizorii de servicii financiare şi consumatori.

Art. 2. – (1) În cazul contractelor pentru servicii financiare care includ un contract iniţial de prestări servicii, urmat în timp de executarea unor operaţiuni financiare succesive sau a unei serii de operaţiuni distincte de aceeaşi natură, care pot fi considerate ca formând un întreg, indiferent dacă acestea fac obiectul unui singur contract sau al mai multor contracte succesive, denumite în continuare operaţiuni, prevederile prezentei ordonanţe se aplică numai contractului iniţial.
(2) În cazul în care nu există un contract iniţial de prestări servicii în sensul celui prevăzut la alin. (1), dar între aceleaşi părţi contractuale se execută, eşalonat în timp, operaţiuni succesive sau operaţiuni distincte de aceeaşi natură, prevederile art. 4-6 se aplică numai în momentul în care se execută prima operaţiune.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), în cazul în care timp de peste un an nu se execută nicio operaţiune de aceeaşi natură, următoarea operaţiune pusă în executare va fi considerată ca fiind prima dintr-o nouă serie de operaţiuni, dispoziţiile art. 4-6 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 3. – În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) contract la distanţă – contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţă sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de către furnizor care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă;
b) serviciu financiar – orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii de investiţii financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, sau orice servicii referitoare la plata în natură;
c) furnizor – orice persoană juridică sau persoană fizică, publică sau privată, abilitată conform legii, care, în cadrul activităţilor sale profesionale sau comerciale, are calitatea de furnizor de servicii financiare stipulate în contractul la distanţă;
d) consumator – orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanţă, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale;
e) tehnică de comunicaţie la distanţă – orice mijloc care, fără a necesita prezenţa fizică simultană a celor două părţi, consumator şi furnizor, poate fi folosit pentru comercializarea ori promovarea la distanţă a serviciilor financiare;
f) suport durabil – orice instrument ce permite consumatorului păstrarea informaţiilor ce îi sunt comunicate şi accesul la acestea pentru o perioadă de timp corespunzătoare scopului informaţiei, cu posibilitatea de a fi consultate ori de câte ori este necesar, şi care să permită reproducerea nemodificată a conţinutului lor;
g) operator sau furnizor de comunicaţie – orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate profesională, economică sau comercială constă în a pune la dispoziţia furnizorilor definiţi la lit. c) una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă.

Art. 4. – (1) Înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul în timp util, corect şi complet asupra următoarelor elemente referitoare la identificarea sa privind, cel puţin:
a) denumirea furnizorului, forma de organizare, activitatea sa principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare;
b) denumirea reprezentantului din ţara unde consumatorul are reşedinţa, activitatea principală, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalităţile de contactare a acestuia, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, dacă un astfel de reprezentant există;
c) denumirea intermediarului, calitatea în care acesta acţionează în relaţia cu consumatorul, adresa sediului social sau, după caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalităţile de contactare a acestuia, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, atunci când consumatorul tratează cu un intermediar;
d) în cazul în care activitatea furnizorului necesită o autorizare specială, acesta este obligat să furnizeze, complementar informaţiilor prevăzute la lit. a) şi b), şi datele de identificare, adresa şi modalităţile de contactare a autorităţii emitente a autorizaţiei, inclusiv numărul de telefon/fax şi adresa de e-mail ale acesteia.
(2) Informaţiile referitoare la serviciul financiar ce urmează a fi prestat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente:
a) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar respectiv;
b) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total;
c) elementele specifice anumitor operaţiuni privind existenţa unor riscuri speciale asociate contractării serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau referitoare la posibilitatea unei variaţii a preţului total în funcţie de pieţele financiare ori bursiere, asupra cărora furnizorul nu are influenţă şi nu poate fi prezentată o estimare a evoluţiei viitoare raportată la performanţele statistice precedente;
d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta;
e) orice limită de timp sau data până la care informaţiile furnizate sunt valabile;
f) modalităţile de plată şi de realizare a plăţii;
g) orice cost suplimentar contractat de consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă se percep de către furnizor astfel de costuri adiţionale.
(3) Informaţiile referitoare la contractul la distanţă ce urmează a fi încheiat trebuie să fie oferite consumatorului de către furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, asupra următoarelor elemente:
a) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept;
b) durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă, în cazul prestării unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic;
c) informarea privind dreptul părţilor de a rezilia contractul înainte de termen sau de denunţare unilaterală a contractului, în temeiul unei clauze contractuale, dar în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 9, inclusiv informarea cu privire la orice penalităţi impuse prin contract în astfel de cazuri;
d) indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală a contractului, între altele şi indicarea adresei la care poate fi expediată notificarea de denunţare unilaterală a contractului;
e) statul sau statele ale căror norme sunt avute în vedere de către furnizor ca temei juridic al raportului contractual cu consumatorul, în scopul încheierii unui contract la distanţă;
f) orice clauză contractuală prin care este indicată legea aplicabilă şi/sau instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii între părţi;
g) în ce limbă sau în care dintre limbile oficiale ale unui stat sunt formulaţi termenii şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevăzute la art. 4 şi 5, care va/vor fi limba sau limbile în care furnizorul a convenit de comun acord cu consumatorul să comunice pe durata derulării contractului la distanţă.
(4) Furnizorul este obligat să ofere consumatorului, înainte de încheierea unui contract la distanţă sau la momentul prezentării ofertei, informaţii privind căile de soluţionare a litigiilor dintre părţi, şi anume:
a) posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanţei de judecată, de către consumator, care are calitatea de parte contractuală, şi, de asemenea, care sunt modalităţile consumatorului de apelare la aceste proceduri;
b) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decât cele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările privind Fondul de compensare a investitorilor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în aplicarea Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Informaţiile prevăzute la alin. (1)-(4), al căror scop comercial trebuie să rezulte fără echivoc, vor fi comunicate în mod clar, uşor de înţeles de către consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţă utilizate, ţinându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacţii şi de principiile care guvernează protecţia minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunele moravuri.

Art. 5. – (1) În cazul în care mijlocul de comunicaţie la distanţă este telefonul sau orice alt mijloc ce implică vorbirea directă, la începutul convorbirii furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul, în mod complet, corect şi precis asupra:
a) datelor sale de identificare;
b) scopului comercial al apelului.
(2) Cu condiţia obţinerii consimţământului expres al consumatorului, furnizorul trebuie să prezinte numai următoarele informaţii:
a) identitatea persoanei care a contactat consumatorul din partea furnizorului şi în ce calitate reprezintă furnizorul;
b) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar;
c) preţul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul necesare verificării costului total;
d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta;
e) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilaterală prevăzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept.
(3) Furnizorul este obligat să informeze consumatorul despre faptul că orice alte informaţii suplimentare sunt disponibile la cerere şi, totodată, să indice natura acestor informaţii. În toate situaţiile furnizorul trebuie să ofere informaţiile complete atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin potrivit art. 7.

Art. 6. – (1) Informaţiile referitoare la obligaţiile contractuale vor fi comunicate consumatorului în faza precontractuală. Aceste informaţii trebuie să fie în conformitate cu obligaţiile contractuale rezultate din legea aplicabilă contractului la distanţă, în cazul încheierii lui.
(2) În cazul în care în legislaţia naţională care transpune prevederi comunitare există dispoziţii care reglementează serviciile financiare, precum şi care conţin condiţii de informare prealabilă, suplimentare faţă de cele menţionate la art. 4 alin. (1)-(4), acestea se aplică în continuare.
(3) Obligaţia de a-l informa pe consumator ori pe furnizor, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional şi nu poate fi limitată sau înlăturată prin clauze contractuale.
(4) În cazul în care serviciilor financiare ce fac obiectul prezentei ordonanţe le sunt aplicabile şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, cu modificările ulterioare, dispoziţiile privind informarea prevăzute la art. 4 alin. (1)-(4), cu excepţia celor cuprinse la art. 4 alin. (2) lit. c)-g), la art. 4 alin. (3) lit. a), d) şi e), precum şi la art. 4 alin. (4) lit. b) din prezenta ordonanţă se înlocuiesc cu dispoziţiile art. 91-93 şi cu cele ale art. 97-99 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009, cu modificările ulterioare.

Art. 7. – (1) Furnizorul va comunica consumatorului, în totalitate, termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile prevăzute la art. 4 şi 6, în scris, pe hârtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibil consumatorului, în timp util, înainte ca acesta să aibă obligaţii rezultate din semnarea unui contract la distanţă sau din acceptarea unei oferte a unui astfel de serviciu financiar la distanţă.
(2) În cazul în care, la cererea expresă a consumatorului, contractul a fost încheiat prin utilizarea unor mijloace de comunicare la distanţă care nu permit îndeplinirea procedurii prealabile de informare prevăzute la alin. (1), furnizorul îşi va îndeplini obligaţiile ce îi revin, imediat după încheierea contractului la distanţă.
(3) Pe toată durata derulării contractului, consumatorul are dreptul să solicite comunicarea condiţiilor şi prevederilor contractuale potrivit alin. (1), pe suport hârtie. Complementar, consumatorul are dreptul de a schimba mijlocul de comunicaţie folosit, exceptând situaţia în care mijlocul ales este incompatibil cu contractul încheiat sau cu natura serviciului financiar furnizat.

Art. 8. – Dacă părţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţă privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa.

Art. 9. – Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul la distanţă, în termen de 14 zile calendaristice, fără penalităţi şi fără a fi necesară invocarea vreunui motiv. În cazul contractelor la distanţă care au ca obiect asigurările de viaţă şi contractele referitoare la operaţiuni privind pensiile individuale, termenul în care consumatorul îşi poate exercita dreptul de denunţare unilaterală este de 30 de zile calendaristice.

Art. 10. – Termenul prevăzut la art. 9 începe să curgă:
a) din ziua încheierii contractului la distanţă, cu excepţia cazurilor referitoare la contractul care are ca obiect asigurarea de viaţă menţionată la art. 9 şi pentru care acesta va începe să curgă de la data când consumatorul este informat că s-a încheiat contractul la distanţă; sau
b) din ziua în care consumatorul primeşte termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile în condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) sau (2), dacă această dată este ulterioară datei la care se face referire la lit. a).

Art. 11. – (1) Dreptul de denunţare unilaterală a contractului nu se aplică în cazul serviciilor financiare al căror preţ depinde de fluctuaţiile pieţei financiare şi care nu poate fi influenţat de furnizor, care pot apărea în perioada de denunţare unilaterală a contractului, cum ar fi serviciile referitoare la:
a) operaţiuni de schimb valutar;
b) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţa mai mică de un an şi certificate de depozit;
c) valori mobiliare;
d) titluri de participare la organisme de plasament colectiv;
e) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri;
f) contracte forward pe rata dobânzii – FRA;
g) swapuri pe rata dobânzii, curs de schimb şi acţiuni;
h) opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. b)-e), inclusiv contracte similare de decontare finală în fonduri; această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi rata dobânzii.
(2) Dreptul de denunţare unilaterală a contractului nu se aplică:
a) poliţelor de asigurare de călătorie şi pentru bagaje sau altor poliţe de asigurare pe termen scurt cu o durată de cel mult o lună calendaristică;
b) contractelor executate integral de ambele părţi la cererea expresă a consumatorului, formulată înainte ca acesta să-şi exercite dreptul de denunţare unilaterală a contractului;
c) Abrogată prin punctul 8. din Ordonanţă de urgenţă nr. 65/2009 începând cu 17.07.2009.
d) Abrogată prin punctul 8. din Ordonanţă de urgenţă nr. 65/2009 începând cu 17.07.2009.
e) Abrogată prin punctul 8. din Ordonanţă de urgenţă nr. 65/2009 începând cu 17.07.2009.
(3) Prevederile prezentei ordonanţe, referitoare la dreptul de denunţare, nu se aplică contractelor de credit reglementate de art. 8 din Legea nr. 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare şi de art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată.

Art. 12. – (1) În cazul exercitării dreptului de denunţare unilaterală a contractului, consumatorul va notifica furnizorul, conform informaţiilor primite de la acesta potrivit art. 4 alin. (3) lit. d), înainte de expirarea termenului prevăzut de art. 9, prin orice mijloc care poate fi probat. Termenul va fi considerat respectat dacă notificarea formulată pe suport hârtie sau alt suport durabil, disponibil şi accesibil destinatarului, este expediată înaintea expirării termenului în care acest drept poate fi exercitat.
(2) Dacă unui contract la distanţă pentru un serviciu financiar încheiat la un anumit moment i se conexează un alt contract la distanţă pentru servicii oferite de furnizor sau de un terţ pe baza unui contract între terţ şi furnizor, acest contract adiţional la distanţă se va rezilia, fără plata unor penalităţi sau costuri suplimentare, dacă consumatorul îşi exercită dreptul său de denunţare unilaterală prevăzut de art. 9.

Art. 13. – (1) În cazul exercitării dreptului de denunţare unilaterală a contractului conform art. 9, consumatorului îi poate fi solicitată achitarea, fără întârzieri nejustificate, a cheltuielilor aferente serviciului deja furnizat, în conformitate cu clauzele contractuale, fără alte costuri suplimentare. Executarea contractului poate începe numai după ce consumatorul şi-a dat consimţământul în acest sens.
(2) Cheltuielile prevăzute la alin. (1) nu vor putea:
a) să depăşească o sumă stabilită proporţional cu perioada în care serviciul financiar a fost furnizat, raportată la durata totală a contractului;
b) să fie prevăzute ca plată în orice situaţie în care suma respectivă poate fi considerată ca penalitate.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul denunţării contractelor de asigurare, consumatorul nu va fi obligat la cheltuieli.
(4) Furnizorul nu poate solicita consumatorului să plătească cheltuielile prevăzute la alin. (1) fără a face dovada că acesta a fost informat în timp util în ceea ce priveşte obligativitatea plăţii acestor cheltuieli, conform art. 4 alin. (3) lit. a). Consumatorul nu poate fi obligat să efectueze plata dacă furnizorul a început executarea contractului înaintea expirării perioadei de denunţare, fără existenţa unei cereri prealabile a consumatorului sau a unui acord expres al acestuia.
(5) În termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării, furnizorul este obligat să ramburseze fără nicio întârziere orice sume primite conform contractului la distanţă, cu excepţia sumelor prevăzute la alin. (1), termen ce curge din ziua în care furnizorul a primit notificarea de denunţare unilaterală a contractului.
(6) Consumatorul este obligat să restituie furnizorului orice sumă şi/sau bunuri ce i-au fost furnizate de acesta, fără întârziere, în termen de maximum 30 de zile calendaristice, termen ce curge din ziua în care consumatorul a expediat notificarea de denunţare unilaterală a contractului.

Art. 14. Abrogat prin punctul 2. din Lege nr. 196/2010 începând cu 01.11.2010.

Art. 15. – În cazul livrărilor pentru care nu există o comandă prealabilă, consumatorul este exonerat de orice contraprestaţie, lipsa răspunsului neavând valoare de consimţământ.

Art. 16. – Necesită acordul prealabil al consumatorului, exprimat în mod expres, următoarele tehnici de comunicaţie la distanţă:
a) sistem automatizat de apel fără intervenţie umană de tipul automatelor de apel;
b) telecopiator sau fax.

Art. 17. – (1) Utilizarea altor tehnici de comunicaţie individuală la distanţă în afara celor prevăzute la art. 16 nu este permisă dacă există un refuz manifestat de consumator.
(2) Cheltuielile de utilizare a tehnicilor de comunicare la distanţă în situaţiile prevăzute la art. 16 şi la alin. (1) nu vor fi suportate de către consumator.

Art. 18. – (1) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 4, 6 şi 7, referitoare la nerespectarea obligaţiei de informare, şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 3.000 lei.
(2) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 13 alin. (5) privind nerespectarea termenelor de rambursare, precum şi ale art. 16 şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 4.000 lei.
(3) Constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 17 şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.

Art. 19. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 18 se fac la sesizarea consumatorilor sau din oficiu de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 18 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 20. – Consumatorii au dreptul de a solicita rezilierea contractului în situaţia în care furnizorul nu respectă prevederile art. 7, fără plata de penalităţi şi fără costuri suplimentare.

Art. 21. – (1) Contractele pentru furnizarea de servicii financiare la distanţă nu pot conţine, chiar cu acordul expres al consumatorului, clauze de renunţare la drepturile prevăzute de prezenta ordonanţă.
(2) În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului la distanţă legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta ordonanţă are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă.

Art. 22. – (1) Prevederile prezentei ordonanţe se completează, în mod corespunzător, cu dispoziţiile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată, ale Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicată, ale Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare emise în aplicarea acesteia, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum şi cu cele ale Codului civil.
(2) Reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe, care vizează activităţile prevăzute de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi elaborate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împreună cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

Art. 23. – (1) Prevederile prezentei ordonanţe nu îngrădesc dreptul consumatorilor de a formula reclamaţii şi sesizări în apărarea intereselor lor pentru rezolvarea neînţelegerilor legate de încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare.
(2) Autoritatea competentă pentru soluţionarea reclamaţiilor şi sesizărilor consumatorilor ce decurg din încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
(3) Plângerile consumatorilor şi stabilirea procedurilor de despăgubire în materie de contracte pentru furnizarea de servicii financiare la distanţă pot fi rezolvate şi pe cale extrajudiciară, în baza dispoziţiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.

Art. 24. – (1) Sarcina probei privind îndeplinirea obligaţiilor furnizorului de informare a consumatorului, precum şi sarcina probei existenţei consimţământului consumatorului la încheierea contractului şi, după caz, la executarea acestuia cad în sarcina furnizorului.
(2) Orice clauză contractuală prin care sarcina probei privind respectarea de către furnizor a unora sau a tuturor obligaţiilor care îi incumbă în baza prezentei ordonanţe este atribuită consumatorului va fi considerată clauză abuzivă, conform Legii nr. 193/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 25. – Prezenta ordonanţă transpune Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului şi a directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 271 din 9 octombrie 2002, precum şi prevederile art. 90 din Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne, de modificare a directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE şi 2006/48/CE şi de abrogare a Directivei 97/5/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 319 din 5 decembrie 2007.

Art. 26. – Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.