Include modificările din următoarele acte:
– Legea nr. 280/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 897 din 07/10/2005.
– Legea nr. 214/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 729 din 28/10/2008.
– Legea nr. 76/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 365 din 30/05/2012.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează măsurile, procedurile şi repararea daunelor în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate industrială.
(2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă expresia drepturi de proprietate industrială include toate drepturile reglementate de legislaţia naţională, comunitară, precum şi de tratatele şi de convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte.

Art. 2. – (1) Fără a aduce atingere mijloacelor mai favorabile titularilor de drepturi prevăzute în legislaţia comunitară sau naţională, măsurile, procedurile şi repararea daunelor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică pentru orice fapte de încălcare a unui drept de proprietate industrială, aşa cum sunt prevăzute prin legislaţia comunitară şi/sau naţională.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu afectează obligaţiile decurgând din convenţiile, tratatele şi acordurile la care România este parte şi, în special, cele decurgând din Acordul TRIPS, inclusiv cele referitoare la procedurile penale şi sancţiunile aplicabile.
(3) De asemenea, nu sunt afectate dispoziţiile de drept comun şi nici dispoziţiile legilor speciale referitoare la procedurile penale sau sancţiunile aplicabile în caz de încălcare a drepturilor de proprietate industrială protejate.

CAPITOLUL II
Măsuri, proceduri, repararea daunelor

Art. 3. – (1) Măsurile, procedurile şi repararea daunelor, reglementate prin legile de proprietate industrială, vor fi aplicate de instanţele judecătoreşti competente.
(2) Măsurile, procedurile şi repararea daunelor trebuie să fie efective, proporţionale cu drepturile încălcate, descurajatoare şi să fie aplicate astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim şi totodată să ofere protecţie împotriva folosirii abuzive a acestora.

Art. 4. – Au calitatea de a cere aplicarea măsurilor, procedurilor şi repararea daunelor următoarele persoane:
a) titularii drepturilor de proprietate industrială, potrivit dispoziţiilor legislaţiei aplicabile;
b) orice persoană autorizată să utilizeze drepturile de proprietate industrială, în special beneficiarii de licenţe.
c) persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenţie acordat de statul român şi succesorii lor în drept, deţinut în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cărora le-au fost încălcate drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea invenţiei în mod abuziv, fără consimţământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia.

Art. 4_1. – (1) Acţiunile în justiţie introduse de persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) sunt scutite de la plata taxelor de timbru.
(2) Litigiile având ca obiect măsurile reparatorii pentru persoanele prevăzute la art. 4 lit. c) sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti.

CAPITOLUL III
Probe şi măsuri de conservare a acestora

Art. 5. – (1) La solicitarea unei părţi care a prezentat elemente de probă, în mod rezonabil accesibile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale şi dacă aceste elemente se află sub controlul părţii adverse, instanţa judecătorească competentă poate să ordone ca aceste elemente de probă să fie produse de partea adversă, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.
(2) În cazul încălcărilor drepturilor de proprietate industrială protejate, săvârşite la scară comercială, instanţele judecătoreşti competente pot, la cererea unei părţi, să ordone comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, care se găsesc sub controlul părţii adverse, sub rezerva ca protecţia informaţiilor confidenţiale să fie asigurată.

Art. 6. – (1) Înainte de judecarea fondului cauzei, având ca obiect un drept de proprietate industrială protejat, instanţa judecătorească competentă poate, la cererea unei părţi care a prezentat elemente de probă, conform prevederilor art. 5 alin. (1), în susţinerea afirmaţiilor sale din care rezultă că o încălcare a avut loc ori că această încălcare este iminentă, să ordone măsuri provizorii, rapide şi eficiente, pentru conservarea elementelor de probă pertinente cauzei, sub condiţia ca protecţia informaţiilor confidenţiale să fie asigurată.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include descrierea detaliată cu sau fără prelevare de eşantioane, sechestrul mărfurilor litigioase şi, după caz, al materialelor şi instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau a distribui aceste mărfuri, precum şi documentele în legătură cu acestea.
(3) Măsurile de conservare a probelor sunt dispuse de instanţele judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
(4) Abrogat prin punctul 2. din Lege nr. 76/2012 începând cu 15.02.2013.
(5) Abrogat prin punctul 2. din Lege nr. 76/2012 începând cu 15.02.2013.

Art. 7. Abrogat prin punctul 3. din Lege nr. 76/2012 începând cu 15.02.2013.

CAPITOLUL IV
Dreptul de informare

Art. 8. – (1) În cadrul unei acţiuni în justiţie având ca obiect încălcarea unui drept de proprietate industrială şi ca urmare a unei cereri a reclamantului, justificată şi proporţională în raport cu cauza, instanţa judecătorească competentă poate să ordone ca informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau serviciilor, care aduc atingere unui drept de proprietate industrială protejat, să fie furnizate de către persoana care a încălcat un drept protejat sau de către orice altă persoană care:
a) deţine în scop comercial mărfuri contrafăcute;
b) utilizează în scop comercial servicii contrafăcute;
c) a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute la scară comercială;
d) furnizează, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau
e) a fost semnalată, de către o persoană prevăzută la lit. a), b) sau c), ca intervenind în producerea, fabricarea ori distribuirea mărfurilor sau în furnizarea serviciilor.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă, după caz:
a) numele şi adresele producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor, furnizorilor şi ale celorlalţi deţinători anteriori de mărfuri sau servicii, precum şi ale angrosiştilor destinatari şi ale vânzătorilor de marfă cu amănuntul;
b) informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile sau serviciile respective.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale în baza cărora:
a) se acordă titularului dreptul de a primi o informaţie mai extinsă;
b) este reglementată utilizarea în materie civilă sau penală a informaţiilor comunicate potrivit dispoziţiilor prezentului articol;
c) este reglementată responsabilitatea pentru abuz privind dreptul la informaţie;
d) se dă posibilitatea de a refuza să furnizeze informaţii care ar constrânge o persoană prevăzută la alin. (1) să admită propria participare sau o participare a rudelor apropiate la o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat; sau
e) este reglementată protecţia confidenţialităţii surselor informaţiei sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

CAPITOLUL V
Măsuri provizorii şi de asigurare

Art. 9. – (1) Instanţa judecătorească competentă poate, la cererea motivată a reclamantului, să ordone măsuri provizorii împotriva persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, în scopul de a preveni orice încălcare iminentă cu privire la acest drept, respectiv:
a) să interzică cu titlu provizoriu ca încălcarea presupusă să mai continue; sau
b) să constituie o garanţie destinată să asigure despăgubirea titularului dreptului protejat.
(2) Măsurile provizorii prevăzute la alin. (1) pot fi ordonate şi împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ în scop de încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat.
(3) La cererea reclamantului, instanţele judecătoreşti competente pot să ordone sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială protejat pentru a împiedica introducerea lor sau circulaţia lor în circuitele comerciale.
(4) În cazul unei încălcări săvârşite în activităţi comerciale, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, dacă partea vătămată dovedeşte că există circumstanţe care ar putea face imposibilă recuperarea daunelor-interese, sechestrul bunurilor mobiliare şi imobiliare ale persoanei care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor bunuri. În acelaşi scop se poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţii pertinente cauzei.
(5) Instanţa judecătorească competentă poate cere reclamantului, în cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1)-(4), să furnizeze orice element de probă, în scopul de a-şi forma convingerea că acesta este titularul dreptului şi că acest drept i-a fost încălcat ori o astfel de încălcare este iminentă.

Art. 10. – Măsurile provizorii prevăzute la art. 9 alin. (1)-(4) sunt dispuse de instanţele judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.

Art. 11. – (1) Pe lângă daunele-interese ce pot fi obţinute de către titularul al cărui drept de proprietate industrială protejat i-a fost încălcat, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului, în privinţa mărfurilor despre care se constată că aduc atingere dreptului de proprietate industrială protejat şi, după caz, în privinţa materialelor şi instrumentelor care au servit, în principal, la crearea sau fabricarea mărfurilor, următoarele măsuri:
a) retragerea din reţelele circuitelor comerciale;
b) scoaterea definitivă din circuitele comerciale; sau
c) distrugerea.
(2) Instanţa judecătorească competentă va ordona cu privire la măsurile prevăzute la alin. (1) ca acestea să fie puse în aplicare pe cheltuiala persoanei care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat, afară de situaţia în care există motive speciale care să împiedice acest fapt.
(3) În examinarea cererii privind instituirea măsurilor corective prevăzute la alin. (1) instanţa judecătorească competentă va ţine seama atât de proporţionalitatea dintre gravitatea faptei şi măsurile corective ce vor fi ordonate, cât şi de interesele terţilor.

CAPITOLUL VI
Interziceri

Art. 12. – (1) Când printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat o încălcare a unui drept de proprietate industrială protejat, instanţa judecătorească competentă va putea să interzică, printr-o ordonanţă preşedinţială, persoanei care a încălcat acest drept continuarea faptelor sale de încălcare.
(2) Nerespectarea măsurii interzicerii, prevăzută la alin. (1), este considerată o nouă încălcare a dreptului de proprietate industrială în cauză, iar împotriva acestei încălcări se poate dispune una dintre măsurile prevăzute la art. 11.

CAPITOLUL VII
Despăgubiri şi cheltuieli de judecată

Art. 13. – (1) La cererea persoanei care a încălcat un drept de proprietate industrială şi care este pasibilă de a fi obligată la una dintre măsurile sau interzicerile prevăzute la art. 11 şi 12, instanţa judecătorească poate să ordone acestei persoane plata către partea vătămată a unei despăgubiri în locul aplicării măsurii respective.
(2) Instanţa va proceda potrivit prevederilor alin. (1) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) persoana a acţionat fără intenţie şi din imprudenţă;
b) executarea măsurilor ce ar trebui ordonate ar cauza pentru acea persoană un prejudiciu disproporţionat în raport cu fapta săvârşită;
c) plata unei despăgubiri prevăzută la alin. (1) este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Art. 14. – (1) La cererea părţii vătămate, instanţa judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenţie a desfăşurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârşite.
(2) La stabilirea daunelor-interese instanţa judecătorească va lua în considerare:
a) toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, în special, pierderea câştigului suferită de partea vătămată, beneficiile realizate în mod injust de către persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat şi, după caz, elemente, altele decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului încălcat; sau
b) cu titlu de alternativă, atunci când este cazul, fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin suma redevenţelor sau valoarea drepturilor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat ar fi cerut autorizaţia de a utiliza dreptul de proprietate în cauză.
(3) Când persoana care a încălcat un drept de proprietate industrială protejat a desfăşurat o activitate de contrafacere, cu intenţie, instanţa judecătorească competentă poate să ordone acoperirea beneficiilor sau plata daunelor-interese susceptibile a fi prestabilite.

Art. 15. – Cheltuielile de judecată stabilite de instanţa de judecată, în mod rezonabil şi proporţional cu cauza respectivă, şi care au fost efectuate de partea care a câştigat procesul vor fi suportate de partea care a pierdut procesul.

CAPITOLUL VIII
Măsuri de publicitate

Art. 16. – (1) În cadrul acţiunilor în justiţie introduse pentru încălcarea unui drept de proprietate industrială protejat, instanţa judecătorească competentă poate să ordone, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informaţiei privind hotărârea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărârii.
(2) Instanţa judecătorească competentă va putea ordona şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 17. – Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din prezenta ordonanţă de urgenţă privind măsurile, procedurile şi reparaţiile de natură civilă şi administrativă, sunt aplicabile şi celelalte sancţiuni civile şi penale stabilite de dreptul comun şi legile speciale de proprietate industrială.

Art. 18. – (1) În scopul sprijinirii acţiunilor de respectare a drepturilor de proprietate industrială, asociaţiile sau organizaţiile de întreprinzători ori profesionişti pot elabora coduri de conduită la nivel comunitar, în special, preconizând utilizarea pe discuri optice a unui cod permiţând identificarea originii fabricării.
(2) Codurile de conduită elaborate potrivit alin. (1), precum şi evaluările eventuale referitoare la aplicarea acestora vor fi transmise Comisiei de proiecte de coduri de conduită la nivel naţional sau comunitar.

Art. 19. – Autorităţile prevăzute la art. 20 informează de îndată Comisia Europeană cu privire la măsurile legislative sau administrative, în scopul transpunerii directivei menţionate la art. 21, precum şi cu privire la orice act normativ naţional adoptat în domeniul acestei directive şi transmit Comisiei Europene, până cel târziu la data de 29 aprilie 2009, un raport privind implementarea măsurilor de transpunere a directivei.

Art. 20. – În scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din art. 19, precum şi în scopul cooperării, în special, pentru schimbul de informaţii între România şi Comisia Europeană se desemnează, în calitate de corespondent naţional, însărcinat cu toate problemele referitoare la punerea în aplicare a directivei, Ministerul Justiţiei.

Art. 21. – Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune Directiva nr. 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004.

Bucureşti, 14 iulie 2005.
Nr. 100