Art. 1. – Se aprobă Strategia naţională privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, prevăzută în anexa ce face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. – Începând cu data prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004 pentru aprobarea Documentului de politică şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 7 iunie 2004, cu modificările ulterioare.

Bucureşti, 27 mai 2009.
Nr. 461.

ANEXĂ

STRATEGIA NAŢIONALĂ
privind implementarea serviciului universal în sectorul
comunicaţiilor electronice

1. Introducere
Comunicaţiile reprezintă astăzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapidă şi mai ales capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economică, prin potenţialul deosebit de stimulare a dezvoltării altor sectoare, au transformat în ultimii 20 de ani comunicaţiile în unul dintre cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecăruia dintre statele lumii, cât şi la nivel global.
Sectorul comunicaţiilor electronice cunoaşte în România o orientare clară către un anumit profil concurenţial. Astfel, dezvoltarea ofertelor bazate pe infrastructura proprie de acces la utilizatori a înregistrat un succes notabil în ţara noastră, pe fundalul cererii în continuă creştere, alimentate de sporirea puterii de cumpărare şi de preferinţele de consum tot mai sofisticate ale utilizatorilor români, care nu a putut fi acoperită de oferta insuficientă a unei reţele fixe tradiţionale subdezvoltate. La sfârşitul anului 2008, în România existau nu mai puţin de 6 companii de telefonie mobilă ce furnizau sau se pregăteau să furnizeze servicii pe infrastructură proprie, 33 de operatori care furnizau servicii de acces la reţeaua proprie de telefonie fixă şi peste o mie de reţele de comunicaţii electronice utilizate pentru furnizarea accesului la internet în bandă largă.
Totodată, fenomenul de convergenţă apărut datorită noilor tehnologii dă un impuls tot mai puternic concurenţei directe dintre companiile care oferă servicii de telefonie la puncte fixe şi la puncte mobile, operatorii de reţele publice mobile câştigând din ce în ce mai mult teren pe segmentul serviciilor oferite la puncte fixe.
Astfel, din punctul de vedere al utilizatorilor finali, maximizarea posibilităţilor de alegere între mai mulţi furnizori şi asigurarea unui maximum de beneficii din serviciile disponibile, la un anumit nivel al preţului, devin instrumente esenţiale pentru a creşte în mod direct gradul de satisfacţie al acestora, din punctul de vedere al preţului sau al valorii de întrebuinţare a serviciilor.
În acest context şi luând în considerare necesitatea alinierii complete la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (directiva privind serviciul universal), se impune revizuirea de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, denumit în continuare MCSI, a Documentului de politică şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, document adoptat prin Ordinul ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004, cu modificările ulterioare. Noua strategie cuprinde obiective şi măsuri corespunzătoare, care vor trebui implementate până la data de 31 decembrie 2012.
2. Informaţii generale relevante
Existenţa unui mediu concurenţial real în sectorul comunicaţiilor electronice nu constituie încă o garanţie suficientă pentru satisfacerea nevoilor de comunicare ale tuturor cetăţenilor României. Eforturile de asigurare a dreptului de acces la serviciul universal trebuie să continue prin furnizarea unui set de servicii de comunicaţii electronice de calitate şi la tarife accesibile, pe întreg teritoriul României, astfel încât, indiferent de localizarea geografică, utilizatorii finali să beneficieze de aceleaşi avantaje şi oportunităţi de dezvoltare.
Accesul la un set minim de servicii de comunicaţii electronice este considerat un drept fundamental al cetăţenilor, esenţial pentru integrarea acestora în comunitate şi, în sens mai larg, în societatea informaţională. Serviciile de comunicaţii electronice depăşesc latura personală şi de afaceri a comunicării, constituind un instrument esenţial pentru furnizarea către public a tuturor tipurilor de informaţii, bunuri şi servicii, atât de către administraţia publică (servicii sociale, de învăţământ sau medicale, de exemplu), cât şi de către sectorul privat (serviciile societăţii informaţionale). Cei care nu au acces la servicii de comunicaţii electronice riscă să fie marginalizaţi în societatea secolului XXI.
Având în vedere toate aceste aspecte, protejarea intereselor utilizatorilor finali necesită definirea şi implementarea unei politici şi strategii de serviciu universal eficiente şi coerente.
În România, sectorul comunicaţiilor electronice a cunoscut în ultimii ani o evoluţie deosebit de dinamică, bazată pe investiţii structurale în dezvoltarea tehnologiilor consacrate şi pe adoptarea rapidă a inovaţiilor în domeniu. Cu o rată a penetrării telefoniei la puncte mobile de peste 114% la sfârşitul anului 2008, România s-a aliniat tendinţelor înregistrate în celelalte state membre ale Uniunii Europene, în timp ce rata penetrării accesului la internet în bandă largă, practic inexistent în România în urmă cu 4 ani, a cunoscut o dezvoltare semnificativă, ajungând la 11,7% la sfârşitul anului 2008. Totodată, aproximativ 54% din gospodăriile din România beneficiau la sfârşitul anului 2008 de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix, însă 60% din aceste gospodării se află în mediul urban.
Ca urmare a creşterii concurenţei şi a evoluţiei economico-sociale de ansamblu, care au dus la apropierea situaţiei de fapt din România de limitele naturale de creştere a disponibilităţii serviciilor, va putea fi luată în considerare folosirea parţială sau chiar integrală a fondurilor disponibile pentru finanţarea creşterii disponibilităţii serviciilor de telefonie.
Creşterea gradului de utilizare şi asigurarea calităţii şi accesibilităţii conexiunii de acces la internet în toate sectoarele vieţii economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de societate informaţională, oferind întregii societăţi posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informaţii, condiţie esenţială a noii direcţii în care se îndreaptă România.
3. Priorităţi, politici şi cadru juridic existente
3.1. Premisele şi priorităţile implementării serviciului universal
Acţiunile întreprinse până în prezent în vederea implementării serviciului universal au ţinut cont de particularităţile situaţiei din România faţă de situaţia existentă în alte ţări europene şi, în special, în statele membre ale Uniunii Europene. În timp ce în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană a fost posibilă desemnarea cvasiautomată ca furnizor de serviciu universal a operatorului naţional de reţele publice fixe, fost deţinător al monopolului, datorită reţelei sale bine dezvoltate care putea fi relativ uşor extinsă către orice nou utilizator, în România situaţia a fost radical diferită din cauza ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene deservirea tuturor utilizatorilor poate fi realizată la costuri rezonabile, în România costurile de conectare pe termen scurt a tuturor gospodăriilor la reţeaua publică fixă ar fi fost foarte mari, necesitând o extindere masivă a reţelei. În plus, relieful României, constituit în proporţie de 30% din munţi, ar fi făcut şi mai dificilă această extindere.
Având în vedere cele de mai sus, MCSI s-a concentrat, conform Documentului de politică şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, document adoptat prin Ordinul ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004, cu modificările ulterioare, pe două direcţii de dezvoltare pe termen scurt: asigurarea accesului comunităţilor rurale izolate la reţeaua publică de telefonie, prin intermediul telecentrelor, şi asigurarea accesibilităţii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie la punct fix, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori, urmând ca pe termen lung obiectivul să fie furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la puncte fixe, în fiecare casă.
În decurs de 4 ani, între 2004 şi 2008, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, a organizat 7 licitaţii pentru instalarea de telecentre în 633 de localităţi din mediul rural fără acces sau cu acces redus la reţelele publice de telefonie, 7 operatori fiind desemnaţi furnizori de serviciu universal, având obligaţia de a oferi locuitorilor servicii de telefonie, fax şi acces la internet. Instalarea de telecentre în localităţi izolate a fost primul pas spre reducerea decalajului informaţional existent între mediul urban şi cel rural. Astfel, telecentrele asigură accesul comunităţilor rurale la serviciile de comunicaţii electronice şi reprezintă, totodată, avanposturi ale infrastructurii de comunicaţii care facilitează extinderea reţelelor la nivelul gospodăriilor individuale. În acelaşi timp, înfiinţarea telecentrelor contribuie la familiarizarea şi educarea consumatorilor cu privire la serviciile de comunicaţii electronice, conducând şi la creşterea cererii pentru acest tip de servicii în mediul rural.
O altă direcţie de dezvoltare pe termen scurt a avut ca scop sprijinirea anumitor categorii defavorizate de populaţie în vederea asigurării accesibilităţii serviciilor de acces la reţeaua publică de telefonie la un punct fix. În acest sens, în anii 2004 şi 2005 au fost acordate subvenţii pentru plata abonamentelor pentru serviciile de telefonie la puncte fixe unui număr de peste 500.000 de familii cu venituri reduse.
La momentul implementării lor, aceste măsuri au constituit o soluţie viabilă pentru asigurarea posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, dar în contextul aderării României la Uniunea Europeană este nevoie de o nouă abordare cu privire la serviciul universal, pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe în fiecare casă.
În astfel de condiţii se impune dezvoltarea unei noi strategii prin care să se asigure un grad ridicat de acces, într-un timp relativ scurt, la serviciile de comunicaţii electronice din sfera serviciului universal, care să dea posibilitatea conectării unui număr cât mai mare de utilizatori.
3.2. Cadrul juridic şi politica de reglementare a serviciului universal la nivelul Uniunii Europene
Asigurarea unui nivel determinat de calitate a serviciilor incluse în sfera serviciului universal, la un tarif accesibil, pentru toţi utilizatorii a fost consacrată ca obiectiv al politicii comunitare, în contextul adoptării pachetului de măsuri menite să pregătească momentul liberalizării depline a pieţei de telecomunicaţii. Însă odată cu revizuirea cadrului european de reglementare, finalizată prin adoptarea pachetului de directive din anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost revizuite şi grupate în Directiva 2002/22/CE. Conform acestei directive, fiecare stat membru are obligaţia de a asigura disponibilitatea unui set minim de servicii pentru toţi utilizatorii finali, la un preţ accesibil şi în condiţii de calitate determinate. Directiva detaliază cerinţele aferente fiecărui serviciu care intră în componenţa setului minim şi conţine prevederi referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de către utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurării serviciului universal, finanţarea acestuia şi transparenţa mecanismului de finanţare, precum şi la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, ca urmare a evoluţiilor sociale, economice şi tehnologice.
3.3. Cadrul juridic şi politica naţională de reglementare a serviciului universal
Cadrul legislativ cu privire la serviciul universal are la bază Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicată, denumită în continuare Legea serviciului universal, care transpune în plan naţional prevederile Directivei 2002/22/CE.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea serviciului universal, “dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile”.
MCSI, în calitatea sa de coordonator şi garant al dezvoltării pieţei de comunicaţii electronice din România, are atribuţia de a stabili politica şi strategia privind implementarea serviciului universal. În acest sens, MCSI stabileşte obiectivele de atins în vederea asigurării posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivităţii, proporţionalităţii şi nediscriminării şi având în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurenţei.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului universal, pe baza politicii şi strategiei stabilite de MCSI, ANCOM are obligaţia să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. ANCOM are atribuţii concrete în implementarea serviciului universal, fiind instituţia abilitată să elaboreze condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal, să impună obligaţii în sarcina acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de către MCSI, precum şi să asigure îndeplinirea acestor obligaţii prin intermediul activităţilor de monitorizare şi control.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea serviciului universal, serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:
a) furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la punct fix;
b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor;
c) accesul la telefoanele publice cu plată.
Pe lângă acestea, ANCOM poate dispune măsuri specifice pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Legea serviciului universal, le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura accesul utilizatorilor finali cu dizabilităţi la serviciile incluse în sfera serviciului universal şi, respectiv, pentru a asigura accesibilitatea serviciilor de telefonie destinate publicului.
În vederea asigurării condiţiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului universal prevede soluţia desemnării unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, cărora li se va impune obligaţia de a presta unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României. Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de ANCOM, cu respectarea principiilor eficienţei, obiectivităţii, transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nefiind a priori exclus.
În cazul în care estimează că furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va acţiona în vederea determinării costului net al furnizării acestor servicii. În cazul în care constată, pe baza stabilirii costului net, că prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, ANCOM va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat, utilizând un mecanism de compensare a costului net, prin intermediul unui fond de serviciu universal.
4. Definirea problemei
În general, în România utilizatorii din mediul urban beneficiază de o mai mare diversitate a ofertei de servicii faţă de utilizatorii din mediul rural, care se confruntă fie cu problema posibilităţii limitate de alegere, având la dispoziţie un singur furnizor sau un număr restrâns de furnizori pentru majoritatea serviciilor, fie cu problema lipsei accesului la mijloacele de comunicaţii, în situaţia în care se află în afara ariei de acoperire a reţelelor de comunicaţii electronice.
Prin urmare, se impune adoptarea de măsuri care să transforme serviciul universal într-un instrument eficient de promovare a coeziunii sociale, economice şi culturale în cadrul comunităţii, care să încurajeze o distribuţie mai echilibrată a populaţiei, având ca efect decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluării şi a traficului în marile oraşe, şi care să contribuie la estomparea diferenţelor de dezvoltare dintre zonele rurale şi cele urbane.
Conform Comunicării Comisiei Europene din 25 septembrie 2008 privind revizuirea periodică a scopului serviciului universal în comunicaţii electronice, termenul de “acces la punct fix” se referă la reşedinţa utilizatorului (acolo unde mai mulţi membri ai unei gospodării pot folosi în comun o conexiune), şi nu la obligaţia operatorului de a folosi o tehnologie fixă, astfel încât nu se impune nicio constrângere în ceea ce priveşte mijloacele tehnice – fie ele fixe sau mobile – prin care conexiunea este furnizată.
În contextul existenţei unei multitudini de servicii, de modele de afaceri, tipuri de reţele şi tehnologii, convergenţa reprezintă un obiectiv major pentru toţi factorii interesaţi în dezvoltarea pieţei de comunicaţii în ansamblul ei. Ca urmare a digitalizării reţelelor, diferenţierea din punctul de vedere al potenţialului de furnizare a serviciilor între reţelele de comunicaţii electronice (fixe şi mobile) se reduce din ce în ce mai mult, acestea devenind complementare. Aceasta înseamnă că serviciile respective pot fi furnizate printr-o gamă foarte vastă de categorii de infrastructură, determinând o creştere a concurenţei. În mod subsecvent, ca urmare a eficientizării utilizării elementelor de infrastructură, lipsa de capacitate devine din ce în ce mai puţin o problemă. Intensificarea competiţiei va face ca părţile care anterior aveau strict delimitate poziţiile pe piaţă să devină brusc competitori. Acest fapt conduce la scăderea tarifelor, la creşterea rapidă a capacităţii/vitezei de conectare şi la o puternică creştere a numărului de servicii şi aplicaţii.
5. Obiectivele strategiei privind implementarea serviciului universal
Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintă o prioritate majoră a strategiei de dezvoltare a sectorului comunicaţiilor. Instrumentele la care statul trebuie să recurgă pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple şi complexe, mergând de la impunerea unor obligaţii de transparenţă menite să ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate, până la protejarea acestora în relaţia cu furnizorii, prin mecanismele administrate de autoritatea de reglementare. Totodată, statul trebuie să vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apărare a dreptului la viaţă privată în acest sector, în vederea combaterii ameninţărilor specifice, inerente utilizării noilor tehnologii de comunicaţie, precum şi la asigurarea integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice.
De asemenea, promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie să constituie o prioritate, în spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.
În acest sens, se impune implementarea unui set de acţiuni care să ducă la îndeplinirea următoarelor obiective strategice:
5.1. Asigurarea, până la data de 31 decembrie 2012, a condiţiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţelele publice de telefonie, precum şi accesul la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.
5.2. Asigurarea serviciului de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor.
5.3. Asigurarea accesului la telefoanele publice cu plată.
5.4. Asigurarea de condiţii echivalente de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi la serviciile de telefonie.
6. Principii generale
Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit operatorilor de reţele publice mobile să furnizeze acces la reţeaua publică de telefonie în condiţii de funcţionalitate similare cu cele oferite de operatorii de reţele publice fixe, precum şi scopul principal al serviciului universal, şi anume asigurarea posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, prezentul document de politică şi strategie porneşte de la principiul neutralităţii tehnologice, considerând că obiectivul asigurării accesului la reţeaua publică de telefonie la punct fix şi al furnizării unui mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul reţelelor de telefonie fixă, cât şi prin intermediul reţelelor de telefonie mobilă. Astfel, această conexiune poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în măsura în care sunt asigurate funcţiile cerute.
Luând în considerare principiul neutralităţii tehnologice, România va beneficia de dezvoltarea reţelelor publice mobile, acestea devenind o alternativă viabilă ca urmare a extinderii din ultimii ani şi a dezvoltării serviciilor de telefonie la puncte fixe, operatorii de telefonie mobilă acoperind până la 96% din populaţie, rata de acces ajungând la sfârşitul anului trecut până la 114% (SIM-uri active).
De asemenea, la desemnarea furnizorilor de serviciu universal se va avea în vedere respectarea principiilor eficienţei, obiectivităţii, transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor de reţele sau de servicii nefiind a priori exclus.
7. Direcţii de acţiune
Pentru atingerea obiectivelor strategice, se va aplica următorul set de acţiuni:
Obiectivul 5.1. Asigurarea, până la data de 31 decembrie 2012, a condiţiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţelele publice de telefonie, precum şi accesul la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.
Acţiunea 5.1.1. Crearea premiselor pentru asigurarea posibilităţii de furnizare a serviciilor de telefonie la puncte fixe din sfera serviciului universal, prin intermediul oricărui tip de reţea (fixă sau mobilă) ce oferă astfel de servicii.
Pentru a asigura accesul tuturor cetăţenilor la serviciile de comunicaţii electronice din sfera serviciului universal, se vor lua măsuri pentru furnizarea de servicii de telefonie la punct fix.
În acest sens, ANCOM va stabili cadrul juridic necesar, precum şi condiţiile pentru desemnarea unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, care vor avea obligaţia de a satisface toate cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţele publice de telefonie şi de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului.
Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia şi de a primi apeluri telefonice locale, naţionale şi internaţionale, comunicaţii prin fax, comunicaţii de date, la o rată de transfer suficientă pentru a permite accesul funcţional la internet şi de a iniţia, în mod gratuit, apeluri către numărul unic de urgenţă 112.
De asemenea, dezvoltarea de noi reţele publice de telefonie care să ofere servicii la punct fix în vederea asigurării dreptului de acces la serviciile din sfera serviciului universal pentru populaţia care nu are acces la acest tip de servicii constituie un obiectiv al prezentei strategii.
În acest scop, ANCOM va realiza un studiu pentru identificarea localităţilor în care se impune realizarea de reţele de comunicaţii electronice până la data de 31 octombrie 2009. Studiul va prezenta defalcat localităţile în care nu există acoperire, respectiv localităţile parţial acoperite de reţele de comunicaţii electronice.
Pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe pentru utilizatorii finali care nu dispun de o astfel de conexiune şi pentru a permite dezvoltarea de reţele publice de telefonie care să asigure accesul utilizatorilor finali, ANCOM va desemna furnizorii de serviciu universal prin intermediul unor proceduri competitive sau, acolo unde nu este posibilă desemnarea pe baza unor astfel de proceduri, din oficiu.
Acţiunea 5.1.2. ANCOM va putea stabili, în condiţiile legii, măsuri care să asigure abonaţilor posibilitatea de a-şi monitoriza şi controla cheltuielile, precum şi de a evita deconectarea nejustificată.
Obiectivul 5.2. Asigurarea continuităţii furnizării serviciului de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor
Acţiunea 5.2.1. ANCOM va lua toate măsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat să pună la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonaţilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel puţin o dată pe an, iar forma acestuia se aprobă în prealabil de către ANCOM.
Acţiunea 5.2.2. ANCOM va lua de asemenea toate măsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat să pună la dispoziţia utilizatorilor finali, inclusiv a utilizatorilor de telefoane publice cu plată, cel puţin un serviciu de informaţii privind abonaţii.
ANCOM va stabili ce categorii de informaţii vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul registrului abonaţilor şi serviciului de informaţii privind abonaţii, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificările şi completările ulterioare.
Obiectivul 5.3. Optimizarea modalităţilor de asigurare a accesului la telefoanele publice cu plată
Acţiunea 5.3.1. ANCOM va realiza un studiu, până la data de 31 octombrie 2009, care să releve dacă la nivel naţional există un număr suficient de telefoane publice cu plată, o acoperire geografică corespunzătoare, care să asigure un nivel de calitate adecvat al serviciilor, în vederea satisfacerii necesităţilor rezonabile ale utilizatorilor finali, precum şi dacă accesibilitatea acestor telefoane pentru persoanele cu dizabilităţi este asigurată în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali. În urma analizării datelor obţinute, ANCOM va decide, dacă va fi cazul, desemnarea unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal care vor avea obligaţia de a implementa telefoane publice cu plată.
Obiectivul 5.4. Asigurarea de condiţii echivalente de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilităţi la serviciile de telefonie
ANCOM va lua toate măsurile pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilităţi de a beneficia de condiţii echivalente de acces ale celorlalţi utilizatori finali la serviciile de telefonie, inclusiv la numărul unic de urgenţă 112, la serviciile de informaţii privind abonaţii şi la registrul abonaţilor. Aceste măsuri vor avea în vedere, printre altele, următoarele:
a) eliberarea de facturi detaliate în formate alternative, la cererea persoanelor cu deficienţe de vedere (tipărite cu caractere mai mari sau în limbaj Braille);
b) furnizarea gratuită a unor servicii, precum serviciul de informaţii privind abonaţii;
c) instalarea de telefoane publice cu plată care să permită accesul persoanelor cu dizabilităţi locomotorii sau de telefoane publice cu text pentru persoanele cu deficienţe de auz sau de vorbire.
8. Rezultatele strategiei
Prin implementarea prevederilor prezentei strategii se urmăreşte alinierea completă la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevăzute acestea în Directiva 2002/22/CE, respectiv furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix, în condiţii de disponibilitate, calitate şi accesibilitate similare mediei înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene.
9. Rezultatele acţiunilor
Politica MCSI se concentrează, pe termen scurt, pe asigurarea accesibilităţii serviciilor de telefonie pentru o pătură socială cât mai largă din rândul cetăţenilor României, prin extinderea gradului de acces la reţelele de comunicaţii electronice. Pe această bază, se preconizează creşterea gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie, acţionându-se în direcţia îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix, şi prevenindu-se activ apariţia fenomenului de excluziune socială.
De asemenea, implementarea obiectivelor prevăzute de prezenta strategie va avea un rol esenţial în combaterea excluziunii sociale, în dezvoltarea regională şi, mai ales, în asigurarea posibilităţii de comunicare pentru toţi cetăţenii, înlăturând astfel barierele din calea dezvoltării structurale a societăţii româneşti spre o societate informaţională modernă, compatibilă cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care să asigure o integrare deplină şi eficientă în structurile comunitare. Astfel, prezenta politică şi strategie constituie un pas esenţial în direcţia integrării României din punct de vedere socioeconomic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o nouă etapă de evoluţie, cea a economiei bazate pe cunoaştere.
10. Indicatori
Monitorizarea acţiunilor se va efectua în baza următorilor indicatori:
1. rata de penetrare a serviciilor din sfera serviciului universal la nivel de populaţie şi pe gospodării;
2. numărul de utilizatori finali în zonele geografice unde au fost implementate măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite prin prezenta strategie;
3. gradul de acoperire cu servicii din sfera serviciului universal la nivel de populaţie;
4. numărul utilizatorilor cu dizabilităţi care au optat pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice ca urmare a reglementărilor specifice privind serviciul universal.
11. Implicaţii pentru buget
Necesarul de finanţare urmează a fi asigurat din Fondul pentru serviciul universal, în măsura în care asigurarea serviciilor din sfera serviciului universal va reprezenta o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, gestionat de ANCOM şi bazat pe o contribuţie impusă unui număr cât mai mare de furnizori de pe piaţă. Acest mecanism prezintă mai multe avantaje: este cel mai eficient mijloc de a asigura finanţarea pentru programe destinate unor regiuni şi utilizatori-ţintă; este cel mai transparent mecanism de finanţare; este bazat pe principiul minimei distorsionări a pieţei; contribuţiile sunt proporţionale şi nediscriminatorii.
12. Finanţarea acţiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal
În vederea compensării costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM va stabili un mecanism de finanţare bazat pe contribuţiile furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice. Mecanismul de finanţare va fi administrat de ANCOM, fondurile destinate finanţării serviciilor urmând a fi identificate distinct de alte venituri administrate de autoritate.
În vederea asigurării transparenţei modului de utilizare a resurselor din cadrul fondului de serviciu universal, ANCOM va include în cadrul raportului anual privind implementarea serviciului universal pus la dispoziţia MCSI, într-un capitol distinct, informaţii privind resursele financiare disponibile în anul respectiv, modul de utilizare şi sumele totale utilizate, precum şi totalul resurselor financiare disponibile la încheierea exerciţiului financiar.
Alocarea fondurilor destinate compensării costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, în vederea atingerii obiectivelor de politică şi strategie, va fi realizată de ANCOM, în funcţie de priorităţile de implementare a serviciului universal, asigurându-se o utilizare eficientă a acestor fonduri.
ANCOM va pune la dispoziţia MCSI raportul anual privind implementarea serviciului universal, inclusiv informaţii privind mecanismul de compensare a costului net şi contribuţiile furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice la compensarea costului net.
13. Implicaţii juridice
Din punct de vedere al cadrului juridic existent în domeniu, adoptarea prezentei strategii va necesita abrogarea Ordinului ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004 şi emiterea de decizii ale preşedintelui ANCOM pentru punerea în aplicare a acţiunilor prevăzute la cap. 6.
14. Proceduri de monitorizare şi evaluare
Implementarea măsurilor destinate atingerii obiectivelor stabilite prin prezenta strategie revine ANCOM.
Pe parcursul implementării, MCSI va urmări aplicarea eficientă a măsurilor stabilite, prin monitorizarea continuă a modului de desfăşurare a acţiunilor întreprinse în direcţia îndeplinirii obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendinţele de schimbare şi de a elabora căi de acţiune adecvate noilor situaţii existente pe piaţă.
15. Etape ulterioare şi instituţii responsabile
Într-o societate globală aflată într-un proces de transformare semnificativ la începutul mileniului trei, autorităţile europene au conştientizat necesitatea unei viziuni de modernizare a societăţii şi de dezvoltare a competitivităţii economiei europene. Această viziune, formulată în urma Consiliului Europei de la Lisabona din anul 2000 (Strategia Lisabona), a urmărit să creioneze liniile directoare ale strategiilor şi politicilor care să constituie răspunsul adecvat pentru provocările generate de procesul de îmbătrânire a populaţiei europene şi de competiţia din ce în ce mai acerbă pe plan global.
În realizarea obiectivelor fundamentale ale Strategiei Lisabona – susţinerea creşterii economice şi crearea locurilor de muncă – unul dintre instrumentele principale identificate a fost dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere în coroborare cu stimularea sectorului de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Astfel, au fost recunoscute avantajele utilizării serviciilor şi echipamentelor TIC asupra creării societăţii informaţionale, capabilă să stimuleze creşterea gradului de competitivitate economică, precum şi de coeziune socială.
Având în vedere faptul că răspândirea beneficiilor internetului depinde tot mai mult de disponibilitatea accesului la internet cu viteză mare în rândul cetăţenilor şi companiilor, utilizarea sporită a serviciilor de comunicaţii în bandă largă a fost identificată drept un obiectiv major la nivel european ca rezultat al faptului că societatea bazată pe cunoaştere are un impact semnificativ asupra competitivităţii, dezvoltării rapide a comunicaţiilor şi a tehnologiilor IT, constituind un factor determinant al dezvoltării economiei în ansamblul său. În acest context, la nivel european se analizează oportunitatea includerii serviciilor de bandă largă în sfera serviciului universal, urmând ca în cazul în care la nivel european se vor adopta reglementări în acest sens, MCSI şi ANCOM să dezvolte direcţiile de acţiune în sensul specificat în noul cadru de reglementare.