CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Dispoziţiile prezentei legi se aplică mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, care:
a) intră sau ies de pe teritoriul României, inclusiv în/din zone libere sau antrepozite libere;
b) sunt declarate la autoritatea vamală în vederea plasării sub un regim vamal definitiv sau suspensiv ori în vederea reexportului;
c) sunt plasate sub un regim vamal suspensiv;
d) se află sub supraveghere vamală, în orice alte situaţii;
e) nu au fost declarate la intrarea sau ieşirea din ţară şi sunt descoperite de autoritatea vamală în timpul controalelor vamale efectuate potrivit legii;
f) au intrat în proprietatea privată a statului prin confiscare sau abandon la autoritatea vamală.

Art. 2. – (1) Prezenta lege nu se aplică mărfurilor care sunt obiect al dreptului de proprietate intelectuală protejat şi care au fost fabricate cu consimţământul titularului dreptului, dar se află fără consimţământul acestuia în una dintre situaţiile la care face referire art. 1.
(2) Prezenta lege nu se aplică mărfurilor la care se referă alin. (1), care sunt fabricate sau sunt protejate de un alt drept de proprietate intelectuală, în alte condiţii decât cele convenite cu titularul dreptului.
(3) Prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi scutite de la plata drepturilor de import şi pentru care nu există indicii materiale că mărfurile ar face parte dintr-un trafic comercial.

Art. 3. – (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. drept de proprietate intelectuală: dreptul de autor, drepturile conexe, dreptul asupra mărcilor de produs sau de serviciu protejate, dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale, dreptul asupra indicaţiilor geografice, dreptul asupra brevetelor de invenţie, dreptul asupra certificatelor suplimentare de protecţie, dreptul asupra soiurilor de plante;
2. drept de autor: dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei fizice sau persoanelor fizice care au creat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, ori altor titulari legali, persoane juridice sau fizice;
3. drepturi conexe: drepturile de proprietate intelectuală, altele decât drepturile de autor, de care beneficiază artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe;
4. marcă de produs sau de serviciu: un semn susceptibil de reprezentare grafică, ce serveşte la deosebirea produselor ori serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Pot să constituie mărci semnele distinctive cum ar fi: cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale, respectiv forma produsului sau ambalajul său, combinaţiile de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne;
5. desen sau model industrial: aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară;
6. indicaţie geografică: denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, reputaţie sau alte caracteristici determinante pot fi, în mod esenţial, atribuite acestei origini geografice;
7. brevet de invenţie: titlu de protecţie care poate fi obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de o aplicare industrială;
8. certificat suplimentar de protecţie: titlu de protecţie care poate fi acordat pentru orice produs protejat pe teritoriul României prin brevet de invenţie în vigoare şi care, înainte de punerea pe piaţă, a fost analizat ca medicament sau ca produs fitosanitar;
9. brevet de soi: titlu de protecţie care poate fi acordat pentru un soi de plante protejat;
10. titularul dreptului:
a) deţinătorul unui drept de proprietate intelectuală sau reprezentantul său;
b) orice altă persoană autorizată să utilizeze acest drept sau reprezentantul acesteia;
11. mărfuri contrafăcute:
a) orice marfă, inclusiv ambalajul său, care poartă, fără autorizare, o marcă identică ori care nu se deosebeşte în aspectele sale esenţiale de o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată pentru acelaşi tip de marfă şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului acestei mărci;
b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, etichetă, autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utilizare sau document de garanţie care poartă un astfel de simbol), chiar dacă este prezentat separat şi care se află în aceeaşi situaţie cu mărfurile prevăzute la lit. a);
c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute, prezentate separat, în aceleaşi condiţii ca şi mărfurile definite la lit. a);
12. mărfuri pirat: toate copiile fabricate fără consimţământul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în ţara de producere şi care sunt executate, direct ori indirect, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă realizarea de astfel de copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală respectiv;
13. mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală:
a) mărfuri contrafăcute;
b) mărfuri pirat;
c) mărfuri care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet de invenţie sau unui certificat suplimentar de protecţie ori unei indicaţii geografice sau unui brevet de soi.
(2) Se asimilează mărfurilor prevăzute la alin. (1) pct. 13, după caz, orice tipar sau matriţă destinată ori adaptată fabricării unor astfel de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu condiţia ca folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atingere titularului dreptului.

CAPITOLUL II
Cererea de intervenţie a autorităţii vamale

SECŢIUNEA 1
Măsuri prealabile depunerii cererii de intervenţie a autorităţii vamale

Art. 4. – (1) În cazul în care nu este depusă o cerere de intervenţie sau în perioada de acceptare a acesteia, autoritatea vamală poate să suspende operaţiunea de vămuire şi/sau să reţină pe o perioadă de 3 zile lucrătoare mărfurile aflate în una dintre situaţiile la care face referire art. 1, dacă are suspiciunea că aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.
(2) Cu privire la această măsură autoritatea vamală notifică titularului dreptului şi declarantului/deţinătorului destinatarului mărfurilor, dacă aceştia din urmă sunt cunoscuţi.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care titularul dreptului a primit notificarea.
(4) Dacă în termenul prevăzut la alin. (1) titularul dreptului nu depune o cerere de intervenţie, autoritatea vamală ridică măsura de reţinere a mărfurilor şi/sau acordă liberul de vamă, dacă celelalte condiţii legale sunt îndeplinite.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (1), autoritatea vamală poate să solicite titularului dreptului informaţii referitoare la dreptul protejat, înaintea notificării acestuia în legătură cu o posibilă încălcare a unui drept de proprietate intelectuală.

SECŢIUNEA a 2-a
Depunerea şi analizarea cererii de intervenţie a autorităţii vamale

Art. 5. – Pentru intervenţia autorităţii vamale, titularul dreptului depune o cerere scrisă la Autoritatea Naţională a Vămilor, al cărei model se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

Art. 6. – (1) Cererea de intervenţie trebuie să conţină următoarele informaţii obligatorii:
a) datele de identificare a titularului dreptului;
b) o descriere tehnică exactă şi detaliată a mărfurilor originale, precum şi fotografii ale acestora;
c) orice informaţie specifică pe care titularul o deţine în legătură cu modalitatea de încălcare a dreptului său;
d) numele şi adresa persoanei de contact desemnate de titularul dreptului.
(2) În măsura în care sunt cunoscute, titularul dreptului va furniza orice alte informaţii pe care le deţine, cum ar fi:
a) valoarea mărfurilor originale înainte de taxare;
b) locul unde se află mărfurile sau destinaţia lor;
c) detalii pentru identificarea lotului sau a coletelor;
d) data prevăzută pentru sosirea sau plecarea mărfurilor;
e) mijloace de transport utilizate;
f) ţara sau ţările de fabricaţie şi rutele folosite;
g) diferenţele tehnice între mărfurile originale şi cele susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;
h) denumirea şi sediul persoanelor juridice autorizate să importe, să exporte sau să distribuie mărfurile.
(3) Cererea de intervenţie va fi însoţită în mod obligatoriu de următoarele documente:
a) declaraţia titularului dreptului că îşi asumă responsabilitatea faţă de toate persoanele implicate, în situaţia în care acţiunea civilă în justiţie sau plângerea penală nu îşi urmează cursul din cauza unei acţiuni sau omisiuni a titularului dreptului ori în cazul în care instanţa stabileşte că mărfurile nu aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală; prin aceeaşi declaraţie, titularul dreptului acceptă să suporte toate costurile ce decurg din păstrarea mărfurilor sub supraveghere vamală, inclusiv cheltuielile de distrugere a mărfurilor;
b) dovada că este titularul dreptului.
(4) În cazul în care cererea de intervenţie nu conţine informaţiile obligatorii prevăzute la alin. (1) şi documentele prevăzute la alin. (3), Autoritatea Naţională a Vămilor poate respinge această cerere printr-o decizie motivată în care se menţionează şi calea de atac; o nouă cerere poate fi depusă numai după completarea sa în mod corespunzător.
(5) Autoritatea Naţională a Vămilor analizează cererea şi comunică decizia sa în scris titularului dreptului, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii cererii de intervenţie.
(6) Împotriva deciziei de respingere a cererii de intervenţie a autorităţii vamale titularul dreptului poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ competentă.
(7) Titularul dreptului este obligat ca, în termen de 15 zile de la încetarea protecţiei dreptului de proprietate intelectuală pe teritoriul României, să înştiinţeze Autoritatea Naţională a Vămilor cu privire la aceasta.

SECŢIUNEA a 3-a
Acceptarea cererii de intervenţie

Art. 7. – (1) În cazul în care Autoritatea Naţională a Vămilor acceptă cererea, stabileşte şi perioada de intervenţie, de până la un an.
(2) La expirarea acestei perioade şi cu condiţia achitării de către titularul dreptului a tuturor costurilor ce decurg din prezenta lege, la solicitarea scrisă a acestuia, Autoritatea Naţională a Vămilor poate prelungi perioada de intervenţie cu cel mult un an.

Art. 8. – Prevederile art. 5 şi 6 se aplică în mod corespunzător solicitărilor de prelungire a perioadei de intervenţie.

CAPITOLUL III
Condiţiile în care se face intervenţia autorităţii vamale

Art. 9. – Pe baza cererii de intervenţie acceptate şi, când este cazul, după consultarea titularului dreptului, autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire, notificând în scris această măsură atât titularului dreptului, cât şi declarantului/deţinătorului/destinatarului mărfurilor.

Art. 10. – (1) În cazul în care autoritatea vamală a reţinut mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile pot fi distruse, fără să se urmeze procedura prevăzută la art. 11, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) titularul dreptului informează în scris autoritatea vamală, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la art. 9, că mărfurile reţinute aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală; în cazul mărfurilor perisabile, termenul este de 3 zile lucrătoare;
b) titularul dreptului depune la autoritatea vamală, în termenul prevăzut la lit. a), acordul scris al declarantului/deţinătorului/destinatarului mărfurilor că abandonează aceste mărfuri, în vederea distrugerii; acest acord poate fi transmis autorităţii vamale direct de către declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor.
(2) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se prezumă a fi îndeplinită dacă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor nu se opune în mod expres, în scris, reţinerii şi/sau suspendării operaţiunii de vămuire ori distrugerii mărfurilor.
(3) Autoritatea vamală prelevează în mod obligatoriu eşantioane din mărfurile care urmează să fie distruse, conform reglementărilor vamale, urmând ca acestea să fie păstrate în vederea constituirii de probe în instanţă, dacă va fi cazul.
(4) Cheltuielile de distrugere vor fi suportate de titularul dreptului.
(5) Dacă declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor contestă măsura reţinerii şi/sau a suspendării operaţiunii de vămuire ori se opune distrugerii mărfurilor, se urmează procedura prevăzută la art. 11.

Art. 11. – (1) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării privind reţinerea mărfurilor şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire, titularul dreptului nu face dovada formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri penale şi dacă dispoziţiile art. 10 nu sunt aplicabile, autoritatea vamală dispune eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vamă, dacă celelalte condiţii legale sunt îndeplinite.
(2) În cazuri întemeiate, la cererea scrisă a titularului dreptului, Autoritatea Naţională a Vămilor poate prelungi termenul prevăzut la alin. (1) cu cel mult 10 zile lucrătoare.
(3) În cazul mărfurilor perisabile, susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, perioada la care se face referire la alin. (1) este de 3 zile lucrătoare, fără posibilitatea de a fi prelungită.
(4) În situaţia în care titularul dreptului formulează o acţiune civilă în instanţă sau o plângere penală, autoritatea vamală reţine mărfurile până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă şi irevocabilă.

Art. 12. – (1) În cazul mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor suplimentare de protecţie sau brevetelor de soi, declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor are posibilitatea de a obţine eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vamă, cu constituirea unei garanţii, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) titularul dreptului să fi depus la Autoritatea Naţională a Vămilor dovada formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri penale;
b) să nu se fi dispus pe cale judiciară măsura sechestrării sau indisponibilizării mărfurilor, înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 11;
c) toate formalităţile vamale să fi fost îndeplinite, potrivit legii.
(2) Garanţia prevăzută la alin. (1) trebuie să fie suficientă pentru a proteja interesele titularului dreptului şi se constituie potrivit normelor de aplicare a prezentei legi; constituirea garanţiei nu aduce atingere altor posibilităţi de acţiune disponibile titularului dreptului, potrivit legii.
(3) În cazul în care acţiunea civilă în justiţie sau plângerea penală a fost formulată altfel decât din iniţiativa titularului dreptului asupra desenelor şi modelelor industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor suplimentare de protecţie sau brevetelor de soi, garanţia va fi disponibilizată dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titularului dreptului, acesta nu face dovada iniţierii unei proceduri legale privind mărfurile la care face referire alin. (1).
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) poate fi prelungit cu cel mult 10 zile lucrătoare.

Art. 13. – (1) Pentru a se stabili dacă s-a adus atingere unui drept de proprietate intelectuală, autoritatea vamală va comunica titularului dreptului, la cererea scrisă a acestuia, informaţii privind numele şi adresa declarantului/destinatarului/deţinătorului mărfurilor, originea şi ţara de expediţie a mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, dacă autoritatea vamală deţine aceste informaţii.
(2) Titularul dreptului care primeşte informaţiile prevăzute la alin. (1) nu le poate utiliza decât în scopul aplicării prevederilor cuprinse la art. 10-12.
(3) Utilizarea acestor informaţii în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (2) atrage angajarea răspunderii titularului dreptului şi suspendarea intervenţiei.
(4) Dacă titularul dreptului continuă să încalce obligaţia prevăzută la alin. (2), autoritatea vamală poate refuza prelungirea perioadei de intervenţie.

Art. 14. – (1) Autoritatea vamală va permite titularului dreptului şi declarantului/destinatarului/deţinătorului mărfurilor să examineze mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, pentru care s-a luat măsura reţinerii şi/sau a suspendării operaţiunii de vămuire.
(2) La solicitarea expresă a titularului dreptului, biroul vamal poate să preleveze eşantioane şi să le pună la dispoziţie acestuia, numai pentru a fi analizate în scopul utilizării rezultatului analizei în instanţă.
(3) Când eşantioanele nu sunt distruse ca urmare a analizei, titularul dreptului le va returna după efectuarea acesteia, pe cât posibil înainte de eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vamă.
(4) Toate cheltuielile şi responsabilităţile legate de analiza acestor eşantioane sunt în sarcina titularului dreptului.

CAPITOLUL IV
Prevederi aplicabile mărfurilor care aduc atingere unui drept de
proprietate intelectuală

Art. 15. – Mărfurile pentru care s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu pot intra sau ieşi de pe teritoriul României ori în/din zonele libere sau antrepozite libere, nu pot fi importate, exportate, reexportate, plasate sub un regim vamal suspensiv.

Art. 16. – (1) Mărfurile prevăzute la art. 15 pot avea următoarele destinaţii:
a) distrugerea, conform normelor legale în vigoare;
b) predarea cu titlu gratuit, în funcţie de natura bunurilor, către instituţii din domeniul ocrotirii sociale, organizaţii sau asociaţii nonprofit cu caracter umanitar, asociaţii ori cluburi sportive, instituţii de învăţământ sau persoane fizice care au avut de suferit de pe urma dezastrelor, dacă există acordul scris al titularului dreptului şi dacă sunt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, cu condiţia de a nu fi comercializate.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) nu exclude valorificarea de către titular a drepturilor sale pe cale judiciară, potrivit legii.

CAPITOLUL V
Contravenţii

Art. 17. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) fapta declarantului/destinatarului/deţinătorului mărfurilor de a introduce sau scoate de pe teritoriul României mărfurile stabilite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală;
b) neîndeplinirea de către titularul dreptului a obligaţiei prevăzute la art. 6 alin. (7);
c) neîndeplinirea obligaţiei de a nu comercializa mărfurile preluate în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b).
(2) Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).
(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), mărfurile care fac obiectul contravenţiei se confiscă, iar dacă nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora; termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii în cazul acestei contravenţii curge de la data la care se stabileşte, în condiţiile prezentei legi, că mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.
(4) Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(5) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică prin proces-verbal încheiat potrivit prevederilor art. 185 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, pe personalul vamal care, potrivit atribuţiilor de serviciu, are calitatea de agent constatator al contravenţiilor.

Art. 18. – Contravenţiilor prevăzute la art. 17 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI
Responsabilitatea autorităţii vamale şi a titularului dreptului

Art. 19. – (1) Acceptarea unei cereri de intervenţie nu îndreptăţeşte titularul dreptului să solicite autorităţii vamale o compensaţie sau daune, în situaţia în care mărfurile prevăzute la art. 1 nu au fost descoperite de autoritatea vamală.
(2) Reţinerea mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire, în condiţiile prezentei legi, nu angajează răspunderea autorităţii vamale faţă de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfurilor prevăzute la art. 1, pentru eventualele prejudicii suferite de acestea ca rezultat al intervenţiei autorităţii vamale.

Art. 20. – Cheltuielile legate de depozitarea, manipularea şi păstrarea mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli similare sunt în sarcina titularului dreptului.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 21. – (1) Pentru cererile de intervenţie depuse în baza prevederilor Legii nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, cu modificările ulterioare, perioada de intervenţie rămâne valabilă până la expirarea termenului aprobat, dacă titularul dreptului depune declaraţia prevăzută la art. 6 alin. (3) lit. a).
(2) Măsurile de reţinere a mărfurilor şi de suspendare a operaţiunilor de vămuire iniţiate de autoritatea vamală, potrivit Legii nr. 202/2000, cu modificările ulterioare, vor fi finalizate potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 22. – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 23. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, precum şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor vor pune la dispoziţie autorităţii vamale informaţiile necesare pentru identificarea drepturilor protejate şi a titularilor acestora.

Art. 24. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 21 noiembrie 2000, cu modificările ulterioare.

Art. 25. – În termenul prevăzut la art. 24 alin. (1), Autoritatea Naţională a Vămilor va elabora normele de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Bucureşti, 29 noiembrie 2005.
Nr. 344.