CAPITOLUL II

PRACTICI INTERZISE ÎN DOMENIUL IA

Practici interzise în domeniul IA

(1)   Sunt interzise următoarele practici în domeniul IA:

(a)

introducerea pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea unui sistem de IA care utilizează tehnici subliminale ce nu pot fi percepute în mod conștient de o persoană sau tehnici intenționat manipulatoare sau înșelătoare, cu scopul sau efectul de a denatura în mod semnificativ comportamentul unei persoane sau al unui grup de persoane prin împiedicarea apreciabilă a capacității acestora de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându-le astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o, într-un mod care aduce sau este susceptibil în mod rezonabil să aducă prejudicii semnificative persoanei respective, unei alte persoane sau unui grup de persoane;

 

(b)

introducerea pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea unui sistem de IA care exploatează oricare dintre vulnerabilitățile unei persoane fizice sau ale unui anumit grup de persoane asociate vârstei, unei dizabilități sau unei situații sociale sau economice specifice, cu scopul sau efectul de a denatura în mod semnificativ comportamentul persoanei respective sau al unei persoane care aparține grupului respectiv într-un mod care aduce sau este susceptibil în mod rezonabil să aducă prejudicii semnificative persoanei respective sau unei alte persoane;

 

(c)

introducerea pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea unor sisteme de IA pentru evaluarea sau clasificarea persoanelor fizice sau a grupurilor de persoane pe o anumită perioadă de timp, pe baza comportamentului lor social sau a caracteristicilor personale sau de personalitate cunoscute, deduse sau preconizate, cu un punctaj social care conduce la una dintre următoarele situații sau la ambele: (i) tratamentul prejudiciabil sau nefavorabil aplicat anumitor persoane fizice sau unor grupuri de persoane în contexte sociale care nu au legătură cu contextele în care datele au fost generate sau colectate inițial;   (ii) tratamentul prejudiciabil sau nefavorabil aplicat anumitor persoane fizice sau unor grupuri de persoane, care este nejustificat sau disproporționat în raport cu comportamentul social al acestora sau cu gravitatea acestuia;

 

(d)

introducerea pe piață, punerea în funcțiune în acest scop specific sau utilizarea unui sistem de IA pentru efectuarea de evaluări ale riscurilor persoanelor fizice cu scopul de a evalua sau de a prevedea riscul ca o persoană fizică să comită o infracțiune, exclusiv pe baza creării profilului unei persoane fizice sau pe baza evaluării trăsăturilor și caracteristicilor sale de personalitate; această interdicție nu se aplică sistemelor de IA utilizate pentru a sprijini evaluarea umană a implicării unei persoane într-o activitate infracțională, care se bazează deja pe fapte obiective și verificabile legate direct de o activitate infracțională;

 

(e)	introducerea pe piață, punerea în funcțiune în acest scop specific sau utilizarea unor sisteme de IA care creează sau extind bazele de date de recunoaștere facială prin extragerea fără scop precis a imaginilor faciale de pe internet sau de pe înregistrările TVCI;

 

(f)

introducerea pe piață, punerea în funcțiune în acest scop specific sau utilizarea unor sisteme de IA pentru a deduce emoțiile unei persoane fizice în sfera locului de muncă și a instituțiilor de învățământ, cu excepția cazurilor în care utilizarea sistemului de IA este destinată a fi instituită sau introdusă pe piață din motive medicale sau de siguranță;

 

(g)

introducerea pe piață sau punerea în funcțiune în acest scop specific sau utilizarea de sisteme de clasificare biometrică care clasifică în mod individual persoanele fizice pe baza datelor lor biometrice pentru a deduce sau a intui rasa, opiniile politice, apartenența la un sindicat, convingerile religioase sau filozofice, viața sexuală sau orientarea sexuală ale persoanelor respective; această interdicție nu se referă la etichetarea sau filtrarea seturilor de date biometrice obținute în mod legal, cum ar fi imaginile, pe baza datelor biometrice sau la clasificarea datelor biometrice în domeniul aplicării legii;

 

(h)

utilizarea sistemelor de identificare biometrică la distanță în timp real în spații accesibile publicului în scopul aplicării legii, cu excepția cazului și în măsura în care o astfel de utilizare este strict necesară pentru unul dintre următoarele obiective: (i) căutarea în mod specific a anumitor victime ale răpirii, traficului de persoane sau exploatării sexuale a persoanelor, precum și căutarea persoanelor dispărute;   (ii) prevenirea unei amenințări specifice, substanțiale și iminente care vizează viața sau siguranța fizică a persoanelor fizice sau a unei amenințări reale și prezente sau reale și previzibile de atac terorist;   (iii) localizarea sau identificarea unei persoane suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, în scopul desfășurării unei investigații penale sau al urmăririi penale sau al executării unor sancțiuni penale pentru infracțiuni, menționate în anexa II și pasibile, în statul membru în cauză, de o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin patru ani.

Litera (h) de la primul paragraf nu aduce atingere articolului 9 din Regulamentul (UE) 2016/679 privind prelucrarea datelor biometrice în alte scopuri decât aplicarea legii.

(2)   Sistemele de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului în scopul aplicării legii pentru oricare dintre obiectivele menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (h) se utilizează în scopurile prevăzute la alineatul (1) litera (h) numai pentru a confirma identitatea persoanei vizate în mod specific, ținându-se seama de următoarele elemente:

(a)	natura situației care determină posibila utilizare, în special gravitatea, probabilitatea și amploarea prejudiciului care ar fi cauzat dacă sistemul nu ar fi utilizat;

 

(b)	consecințele utilizării sistemului asupra drepturilor și libertăților tuturor persoanelor vizate, în special gravitatea, probabilitatea și amploarea acestor consecințe.

În plus, utilizarea sistemelor de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului în scopul aplicării legii pentru oricare dintre obiectivele menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (h) de la prezentul articol respectă garanțiile și condițiile necesare și proporționale în ceea ce privește utilizarea în conformitate cu dreptul intern care autorizează utilizarea sistemelor respective, în special în ceea ce privește limitările temporale, geografice și legate de persoane. Utilizarea sistemului de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului este autorizată numai dacă autoritatea de aplicare a legii a finalizat o evaluare a impactului asupra drepturilor fundamentale, astfel cum se prevede la articolul 27, și a înregistrat sistemul în baza de date a UE, în conformitate cu articolul 49. Cu toate acestea, în cazuri de urgență justificate în mod corespunzător, utilizarea sistemelor respective poate fi inițiată fără înregistrarea în baza de date a UE, cu condiția ca înregistrarea respectivă să fie finalizată fără întârzieri nejustificate.

(3)   În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (h) și al alineatului (2), fiecare utilizare în scopul aplicării legii a unui sistem de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului face obiectul unei autorizații prealabile acordate de o autoritate judiciară sau de o autoritate administrativă independentă a cărei decizie are efect obligatoriu din statul membru în care urmează să aibă loc utilizarea; autorizația respectivă este emisă pe baza unei cereri motivate și în conformitate cu normele detaliate de drept intern menționate la alineatul (5). Cu toate acestea, într-o situație de urgență justificată în mod corespunzător, utilizarea sistemului poate începe fără autorizație, cu condiția ca autorizația respectivă să fie solicitată fără întârzieri nejustificate, cel târziu în termen de 24 de ore. În cazul în care o astfel de autorizație este refuzată, utilizarea sistemului este oprită cu efect imediat și toate datele, precum și rezultatele și produsele obținute în cadrul utilizării respective sunt înlăturate și șterse imediat.

Autoritatea judiciară competentă sau o autoritate administrativă independentă a cărei decizie are efect obligatoriu acordă autorizația numai dacă este convinsă, pe baza unor dovezi obiective sau a unor indicii clare care i-au fost prezentate, că utilizarea sistemului de identificare biometrică la distanță în timp real în cauză este necesară și proporțională pentru realizarea unuia dintre obiectivele menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (h), astfel cum a fost identificat în cerere și, în special, rămâne limitată la ceea ce este strict necesar din punctul de vedere al perioadei de timp, precum și al sferei de aplicare geografică și personală. Atunci când ia o decizie cu privire la cerere, autoritatea respectivă ia în considerare elementele menționate la alineatul (2). Nicio decizie care produce un efect juridic negativ asupra unei persoane nu poate fi luată exclusiv pe baza unui rezultat al sistemului de identificare biometrică la distanță în timp real.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3), fiecare utilizare a unui sistem de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului în scopul aplicării legii este notificată autorității relevante de supraveghere a pieței și autorității naționale pentru protecția datelor, în conformitate cu normele naționale menționate la alineatul (5). Notificarea conține cel puțin informațiile specificate la alineatul (6) și nu include date operaționale sensibile.

(5)   Un stat membru poate decide să prevadă posibilitatea de a autoriza, integral sau parțial, utilizarea sistemelor de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului în scopul aplicării legii, în limitele și condițiile enumerate la alineatul (1) primul paragraf litera (h) și la alineatele (2) și (3). Statul membru în cauză stabilește în dreptul său intern normele detaliate necesare pentru solicitarea, eliberarea și exercitarea, precum și pentru supravegherea autorizațiilor menționate la alineatul (3) și pentru raportarea cu privire la acestea. Normele respective specifică, de asemenea, pentru care dintre obiectivele enumerate la alineatul (1) primul paragraf litera (h), inclusiv pentru care dintre infracțiunile menționate la litera (h) punctul (iii) de la alineatul respectiv, pot fi autorizate autoritățile competente să utilizeze respectivele sisteme în scopul aplicării legii. Statele membre notifică normele respective Comisiei în termen de cel mult 30 de zile de la adoptarea acestora. Statele membre pot introduce, în conformitate cu dreptul Uniunii, legi mai restrictive privind utilizarea sistemelor de identificare biometrică la distanță.

(6)   Autoritățile naționale de supraveghere a pieței și autoritățile naționale de protecție a datelor din statele membre care au fost notificate cu privire la utilizarea sistemelor de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului în scopul aplicării legii în temeiul alineatului (4) prezintă Comisiei rapoarte anuale cu privire la utilizarea respectivă. În acest scop, Comisia furnizează statelor membre și autorităților naționale de supraveghere a pieței și de protecție a datelor un model, inclusiv informații privind numărul deciziilor luate de autoritățile judiciare competente sau de o autoritate administrativă independentă a cărei decizie are efect obligatoriu, în ceea ce privește cererile de autorizare în conformitate cu alineatul (3), precum și rezultatul cererilor respective.

(7)   Comisia publică rapoarte anuale privind utilizarea sistemelor de identificare biometrică la distanță în timp real în spațiile accesibile publicului în scopul aplicării legii, pe baza datelor agregate din statele membre din cadrul rapoartelor anuale menționate la alineatul (6). Rapoartele anuale respective nu includ date operaționale sensibile ale activităților conexe de aplicare a legii.

(8)   Prezentul articol nu afectează interdicțiile care se aplică în cazul în care o practică în materie de IA încalcă alte dispoziții din dreptul Uniunii.