Din “istoria filtrului de upload” (filtrelor de conținut sau sistemelor de filtrare a conținului) redau extrase relevante a ceea ce Curtea Europeană de Justiție a reținut în 2012 în cauza C-360/10 Sabam împotriva Netlog.

• Sistemul de filtrare al conțiutului presupune o monitorizare generală a activității tuturor userilor;
• Supravegherea generală este interzisă prin însăși Directiva comerțului electronic;
• Dreptul de autor nu este intangibil, protecția sa nu trebuie asigurată în mod absolut;
• Protecția drepturilor de proprietate intelectuală se poate aprecia doar comparativ cu protecția celorlalte drepturi fundamentale;
• Sistemul de filtrare aduce atingere libertății comerciale a furnizorilor de servicii de stocare prin obligația de a aplica măsuri complicate și costisitoare;
• Sistemul de filtrare aduce atingere, de asemenea, drepturilor utilizatorilor de protecție a datelor cu caracter personal, aducând atingere inclusiv libertății acestora de a primi și transmite informații, drepturi de asemenea consacrate prin art.8 și 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

26 “   Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 și 2002/58 coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații emise de o instanță națională și adresate unui furnizor de servicii de stocare” de a institui un sistem de filtrare, aplicat la nivelul serverelor proprii, cu titlu preventiv, pentru toți utilizatorii, fără deosebire, pentru o perioadă nelimitată și pe cheltuiala exclusivă a furnizorului.

“Un astfel de filtru trebuia să fie “apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretindea că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor (denumit în continuare „sistemul de filtrare în litigiu”).

27      În această privință, este cert, în primul rând, că un administrator al unei platforme de rețea socială online, precum Netlog, stochează pe serverele sale informații furnizate de utilizatorii acestei platforme, referitoare la profilul lor, și că astfel el este un furnizor de servicii de stocare în sensul articolului 14 din Directiva 2000/31 (Directiva privind comerțul electronic).

31      Prin urmare, normele instituite de statele membre, precum și aplicarea lor de instanțele naționale trebuie să respecte limitările care decurg din Directivele 2001/29 și 2004/48, precum și din izvoarele de drept la care fac trimitere aceste directive (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended).

33      (…) articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, care interzice autorităților naționale să adopte măsuri care ar obliga un furnizor de servicii de stocare să efectueze o supraveghere generală a informațiilor pe care le stochează (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended).

34      (…) Pe de altă parte, o astfel de obligație de supraveghere generală ar fi incompatibilă cu articolul 3 din Directiva 2004/48, care arată că măsurile vizate prin această directivă trebuie să fie echitabile și proporționale și nu trebuie să fie excesiv de costisitoare (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended).

36      Este cert că instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune:

—        ca furnizorul de servicii de stocare să identifice, în primul rând, în cadrul ansamblului fișierelor stocate pe serverele sale de toți utilizatorii serviciilor sale, fișierele care sunt susceptibile să conțină opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pretind că dețin drepturi,

—        ca el să determine, apoi, care dintre aceste fișiere au fost stocate și puse la dispoziția publicului în mod ilicit și

—        ca el să blocheze, în sfârșit, punerea la dispoziție de fișiere pe care le‑a considerat ca fiind ilicite.

37      Astfel, o asemenea supraveghere preventivă ar impune o observare activă a fișierelor stocate de utilizatori la furnizorul de servicii de stocare în cauză și ar privi atât cvasi‑totalitatea informațiilor astfel stocate, cât și ansamblul utilizatorilor serviciilor acestui furnizor (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 39).

38      Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se constate că somația adresată furnizorului de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare în litigiu l‑ar obliga să efectueze o supraveghere activă a tuturor datelor referitoare la ansamblul utilizatorilor serviciilor sale pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Rezultă că o astfel de somație ar impune furnizorului de servicii de stocare o supraveghere generală pe care articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 o interzice (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended).

39      Pentru a aprecia conformitatea acestei somații cu dreptul Uniunii, trebuie să se țină seama, în plus, de cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile, precum cele menționate de instanța de trimitere.

41      Protecția dreptului de proprietate intelectuală este consacrată, fără îndoială, la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Totuși, nu rezultă nicidecum din cuprinsul acestei dispoziții, nici din jurisprudența Curții că un astfel de drept ar fi intangibil și că, prin urmare, protecția sa ar trebui să fie asigurată în mod absolut (Hotărârea Scarlet Extended).

42      Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 62-68 din Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Promusicae (C‑275/06, Rep., p. I‑271), protecția dreptului fundamental de proprietate, din care fac parte drepturile legate de proprietatea intelectuală, trebuie apreciată comparativ cu protecția celorlalte drepturi fundamentale.

44      Astfel, în circumstanțe precum cele din cauza principală, autoritățile și instanțele naționale trebuie în special să asigure un just echilibru între protecția dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, și protecția libertății de a desfășura o activitate comercială de care beneficiază operatorii, precum furnizorii de servicii de stocare, în temeiul articolului 16 din cartă (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended).

45      Or, în cauza principală, somația de a institui sistemul de filtrare în litigiu implică supravegherea, în interesul acestor titulari, a integralității sau a celei mai mari părți a informațiilor stocate la respectivul furnizor de servicii de stocare, această supraveghere fiind, în plus, nelimitată în timp, vizând orice atingere viitoare și presupunând obligația de a proteja nu numai operele existente, ci și pe cele care încă nu au fost create la momentul instituirii sistemului menționat.

46      Astfel, o somație de această natură ar determina o atingere gravă a libertății de a desfășura o activitate comercială a furnizorului de servicii de stocare, deoarece l‑ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent și pe cheltuiala sa exclusivă, ceea ce, de altfel, ar fi contrar condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/48, care impune ca măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 48).

48      În plus, efectele somației menționate nu s‑ar limita la furnizorul de servicii de stocare, sistemul de filtrare în litigiu fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale utilizatorilor serviciilor acestui furnizor, mai precis dreptului lor la protecția datelor cu caracter personal, precum și libertății lor de a primi și de a transmite informații, aceste drepturi fiind protejate prin articolele 8 și 11 din Cartă.

49      Astfel, somația de a institui sistemul de filtrare în litigiu ar implica, pe de o parte, identificarea, analiza sistematică și prelucrarea informațiilor referitoare la profilurile create în cadrul rețelei sociale de utilizatorii acesteia din urmă, informațiile referitoare la aceste profiluri reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit, în principiu, identificarea utilizatorilor respectivi (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 51).

50      Pe de altă parte, somația amintită ar risca să aducă atingere libertății de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincția între un conținut ilicit și un conținut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecință blocarea comunicațiilor cu conținut licit. Astfel, nu se contestă că răspunsul la problema caracterului licit al unei transmisii depinde de asemenea de aplicarea excepțiilor legale la dreptul de autor care variază de la un stat membru la altul. În plus, anumite opere pot face parte, în anumite state membre, din domeniul public sau pot face obiectul unei publicări gratuite pe internet din partea autorilor în cauză (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 52).

51      În consecință, trebuie să se constate că, prin adoptarea somației de obligare a furnizorului de servicii de stocare să instituie sistemul de filtrare în litigiu, instanța națională în cauză nu ar respecta cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 53).

52      Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că Directivele 2000/31, 2001/29 și 2004/48 coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare în litigiu.”

Am mai scris despre filtrul de upload AICI și AICI.

photo by François Grimonprez from Quidos