Ajung mai mereu să scriu despre drepturi de autor și nu despre mărci, deși mărcile fac business, cel puțin așa se spune, deși articolele cu cele mai multe vizualizări sunt cele despre mărci. Dar, nu te poți pune în calea pasiunii, mereu când scriu despre altceva decât despre copyright am impresia că fac o mare concesie, cu toată râvna și dedicația pentru user.
Nu am amintit întâmplator de articolele cu cel mai mare trafic (al meu, nu al altora) – tot adun comment-uri și email-uri la un articol scris tare demult (5 ani, dacă vă vine a crede) – “Protecția numelor comerciale vs protecția marcilor”, devenit un bun context pentru tot felul de întrebări focusate pe mărci. Răspund greu, mai ales în ultima perioadă și îmi cer scuze (cel mai probabil în unele cazuri se asteaptă un răspuns cât mai rapid), unele comment-uri sunt continuate pe email și ritmul cu reply-uri nu este întotdeauna constant, dar ajung în majoritatea cazurilor să ofer sau, cel puțin, încerc să ofer un răspuns sau măcar să descurc ceea ce pare nelămurit, fapt ce, de cele mai multe ori, ne aproprie mai mult de un răspuns. M-am gândit că se poate și mai mult de atât și voi lăsa aici un scurt îndrumar pentru cei care dețin mărci ori au anumite drepturi asupra unor denumiri în contra unor drepturi derivate din mărci pretins sau dovedit deținute de alții.

1. Primirea unei notificări – între stres și ignorare

Este foarte posibil ca utilizând o denumire să deranjați iar acest deranj ia, de obicei, forma unei notificări, adica a acelei adrese prin care, în vorbe avocățesc meșteșugite, vi se spune să va opriți din a utiliza denumirea, să vă cereți scuze public, să le predați domeniul și altele asemenea. Cei mai mulți se sperie pentru că adresa poate conține nu doar trimiteri la legi și articole incidente, ci și multe amenințări, referințe ale unor mărci notorii, solicitări certe de sume în despăgubire aferente sau nu unor procese iminente. Eu nu recomand nici stresul dar nici ignorarea și rog a fi reținute următoarele:

a) Verificarea mărcilor în baze de date publice. Citiți cu atenție adresa iar dacă acestea conține indicații ale unor marci, verificați-le Aici    Aici sau aici

Verificarea mărcilor la care oponentul vostru face referire este primul pas cu care se începe o analiza a drepturilor în cauză. Nu trebuie niciodată presupus (și când spun “niciodată”, chiar la asta mă refer 🙂 ) că mărcile identificate în notificarea pe care ați primit-o, chiar corespund unor înregistrări reale. Oricât de credibil al părea expeditorul, oricât de imensă ar fi corporația, oricât de bine ticluită ar fi adresa, se va verifica ownerul, data depozitului precum și data înregistrării mărcii. Dacă apar informații care nu coincid cu adresa, e clar loc de interpretare, s-ar putea ca “eroarea” să nu fie doar materială și expeditorul chiar să fi intenționat a vă înșela. Se întâmplă și la case mari, trust me, mărcile pot fi altele decât cele identificate, pot fi expirate și nereînnoite, pot fi cesionate altor proprietari, pot fi înregistrate pentru alte servicii și am dat doar cateva exemple. Fiecare dintre aceste detalii pot face diferența dintre a avea sau nu un drept, dintre a putea sau nu pretinde interzicerea folosirii unor denumiri.

Hint: data depozitului și data înregistrării contează foarte mult în mod special pentru a arăta, dacă e cazul, că dețineți și utilizați denumirea cu mult înaintea celui ce pretinde că are drepturi derivate din marcă.

b) chiar daca toate informațiile sunt corecte și corespund unei mărci într-adevăr înregistrate, care aparține în mod real lui X, entitate care a avut și bafta de a și-o înregistra fix înaintea ta, asta nu înseamnă, în mod obligatoriu, că tu nu poți folosi denumirea în cauză. Drepturile asupra unei mărci nu presupun întotdeauna dreptul de a interzice folosirea acelei denumiri. Contează denumirea concretă, contează serviciile, contează și drepturile tale. POate părea ciudat în această lume în care exclusivitatea este cautată cu orice preț, dar denumiri chiar identice cu ale unor mărci înregistrate, pot exista în paralel. Pentru că partea asta e mai tricky se cere a fi studiată de un nenea profesionist, avocat sau consilier IP, de preferat cu cap, experiență și bune intenții :). Dar, pentru cazurile de lene, comoditate, lipsă de resurse sau în situațiile de exces de zel, voi lăsa îndrumări și în acest sens, asta într-un articol viitor, pe care sper să am șansa să îl scriu și care va exemplifica exact aceste situații de denumiri identice, care coexistă sau pot coexista în perfectă legalitate.

2. Nu ignora dreptul tău.
Toți sunt concentrați pe mărci și este foarte posibil să uiți aspectele care sunt în favoarea ta. Dacă ai o denumire comercială (adică un nume de firmă) ori un nume de domeniu, acestora le corespund drepturi care se pot opune cu succes unor mărci înregistrate ulterior. Firește, trebuie notate și alte condiții, oricare dintre aceste drepturi ajungând să cântăreasca mai greu atunci când există și o utilizare reală, constantă și de o anumită vechime a denumirii în cauză. Știu că se vorbește despre greutatea mărcii, sunt și cazuri în care o marcă chiar ulterior înregistrată a reușit să se impună asupra unui nume de domeniu (eu o consider totuși o excepție), dar toate acestea nu infirmă realitatea unor drepturi care se nasc de la data înregistrării unei firme ori a unui nume de domeniu.

Am amintit de “greutatea” unei mărci, eu am început să reconsider acest aspect, în primul rând datorită experienței avute cu mărcile și numele de domenii ori cu mărcile, pe de o parte și denumirile comerciale, pe de altă parte. Sincer, nici nu știu care a fost justificarea pentru care o marcă a ajuns să fie considerată superioară în ceea ce privește necesitatea protecției sale față de alte forme de protecție, care, de asemenea sunt garantate internațional, cum este numele de domeniu și numele comercial – a se vedea art 8 din Conventia de la Paris.

Cel mai probabil este interesul mai mare în cazul mărcilor, care se pot lăuda și cu o anterioritate în reglementare față de numele de domenii, dar strict juridic acestea nu sunt argumente. Mai ales în contextul actual în care formele de promovare și de utilizare a unei denumiri sunt corelate în mod special cu numele de domeniu, pagina de internet fiind, uneori, singura formă în care o denumire ajunge să fie cunoscută consumatorului său. Numele de domeniu NU poate fi ignorat ca formă de protecție și indiferent că acestuia îi este asociată o formă de deținere în exclusivitate și nu de proprietate clasică, drepturile aferente acestei dețineri se pot opune unei mărci înregistrate.

Oricum, greutatea unei forme de protecție cred că trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de detaliile concrete și au prioritate utilizarea constantă și de lungă durată a denumirii, anterioritatea și buna credința, indiferent în talerul cui ar cădea acestea. Revenind, as spune din nou – nu ignora dreptul tău, dacă ai o denumire anterior înregistrată ca nume de domeniu, de exemplu, care a fost folosită corect, constant și îndeajuns de mult, înseamnă că ai drepturi asupra denumirii și merită să lupți pentru ea.

Pentru final promit să revin cu un articol în care voi explica în detaliu de ce o analiză de marcă trebuie să pornească de la cunoașterea denumirii concrete/REALE a mărcii.

www.CartoonStock.com