Fie ca avem un business online sau suntem simplii utilizatori, Internetul inseamna pentru toti Wikipedia, YouTube, file-sharing, Twitter, blogging, social networking, forumuri si sisteme photosharing. Ce au in comun toate aceste sisteme, aplicatii se numeste „user generated content” – sintagma ce identifica tocmai varietatea de tipuri de continut media disponibil publicului si produs (generat, creat) de catre utilizatori.
Daca vorbim de continut generat de utilizatori trebuie sa amintim si aplicatiile Mashup precum si softurile open-source, ultimele dintre acestea fiind relevante datorita modalitatii publice in care sunt dezvoltate, prin participarea userilor.
Evident ca existenta aplicatiilor si sistemelor bazate pe un continut generat de utilizatori insemna in primul rand multiple beneficii, reprezentand o etapa tehnologica ce a generat si sustinut importante modele de business-uri online si totusi, la fel de importante sunt si implicatiile legale, utilizarea acestora putand suporta inclusiv repercusiuni nefavorabile atat pentru cei care dezvolta, produc continut informatic cat si pentru cei care beneficiaza, utilizeaza acel continut.
IMPLICATII LEGALE
1. Blogging
a) Specific erei web 2.0 este tendinta de a fi remarcat in primul rand individul si apoi compania si tocmai datorita acestui aspect blogurile sunt folosite in prezent ca puternice instrumente de marketing.
Modalitatea colaborativa in care o companie isi face simtita prezenta online prin comunicarea constanta cu fiecare consumator ori client poate avea repercursiuni asupra imaginii acesteia. Compania foloseste o platforma de comunicare (blogul) in care proprii angajati posteaza materiale in timpul programului de lucru, facand declaratii sau raspunzand anumitor comment-uri ale userilor, de fiecare data in numele companiei. In acest caz atat compania cat si angajatul vor fi perceputi, tratati ca o singura entitate, putandu-se angaja raspunderea companiei pentru declaratiile facute de angajati. Se numeste raspundere indirecta sau, pentru o identificare si mai exacta din perspectiva legislatiei civile din Romania – raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor.
b) Un alt caz este prezentat de situatia in care blogurile sunt personale si declaratiile angajatilor sunt facute in nume propriu. Chiar si in aceasta circumstanta, exista foarte multe interpretari care aprecieaza instituirea aceluiasi tip de raspundere indirecta a companiei pentru declaratiile sau mai degraba, pentru repercursiunile declaratiilor facute de angajati pe blogurile personale. Pot fi luate in considerare subiectele abordate in cadrul discutiilor ori declararea publica a functiei detinute de catre detinatorului de blog, in cadrul unei anumite companii.
c) La fel de importante sunt si informatiile si datele comunicate de catre angajati atat pe blogurile companiei cat si pe cele proprii. Foarte multe dintre acestea pot fi confidentiale, pot prezenta o anumita valoarea in cadrul companiei si fara un instuctaj adecvat, angajatii se pot expune riscului de a divulga aspecte ce pot compromite potentiale servicii sau produse lansate de compania in speta.
2. Transmiterea continutului generat de useri (Digg.com/Fuzz.fr)
Cu siguranta ati auzit de Digg.com – website prin intermediul caruia userii descopera si impart continut informational disponibil pe Internet, postand linkuri si articole care urmeaza a fi votate si commentate pe aceeasi platforma. In mod identic website-ului Digg.com in Franta exista Fuzz.fr al carui proprietar Bloobox.net a fost recent gasit raspunzator pentru linkurile postate de un utilizator, decizia instantei fiind argumentata prin implicarea acestuia in organizarea si prezentarea informatiei.
Desi s-a intamplat in Franta, hotararea nu poate fi privita izolat, ea avand implicatii asupra furnizorilor din intreaga Europa si implicit asupra celor din Romania in primul rand datorita faptului ca atat legea din Franta cat si corespondenta acesteia din Romania transpun prevederile Directivei Europene privind Comertul electronic care, atentie, NU exclud raspunderea furnizorilor de servicii pentru informatia transmisa ci o instituie acestora in anumite conditii.
Va fi astfel raspunzator furnizorul de servicii ale societatii informationale care, desi nu a generat, creat respectiva informatie, a influentat in orice mod continutul acesteia, in sensul ca i se poate atribui selectia sau o eventuala modificare.
3. Open-source software
Open-source software sunt definite a fi programe de calculator ale caror coduri sursa si anumite drepturi in mod normal rezervate titularilor sunt puse la dispozitia publicului sub o forma de licentiere ce permite folosirea, modificarea si imbunatatirea programului cat si comercializarea acestuia ori a derivatelor. De obicei sunt dezvoltate intr-o modalitate publica, prin colaborarea userilor si aceasta este si motivul pentru care merita abordat subiectul open-source software in contextul user generated content.
Companiile care folosesc aceste tipuri de programe pot dezvolta in baza unui open-source alte produse software sau le pot adapta unor noi servicii, cu un cost evident mult mai mic. Avantajul acestora, pentru companie, pentru ceea ce inseamna evolutie tehnologica in general, este deosebit de mare. Licentele GPL releva anumite aspecte ce trebuie totusi luate in considerare in momentul in care o companie decide utilizarea unui astfel de program:
a) desi aceste softuri sunt disponibile in mod gratuit, desi ne-am obisnuit sa le folosim in mod liber – programele open-source NU sunt opere intrate in domeniul public ci de fapt opere licentiate in anumiti termeni si conditii. Pot fi astfel folosite si redistribuite publicului doar cu respectarea calitatii de autor a celui care le-a creat sau a celui care a operat ultima modificare, si mai ales prin acelasi sistem de licentiere.
b) operelor derivate li se aplica licenta GPL – in sensul ca orice alt produs software dezvoltat in baza unui open-source software va putea fi comunicat, distribuit, comercializat doar in mod liber, permitand practic urmatorilor useri, clienti, consumatori, modificarea, redistribuirea, pe scurt acceasi utilizare neingradita.
c) un alt aspect important este lipsa de garantii. In mod special companiile trebuie sa priveasca acest aspect cu seriozitate in momentul in care utilizeaza aceste softuri pentru ca implicatiile pot fi majore in ceea ce priveste interactiunea acestora cu alte elemente software sau hardware folosite intern.
4. High profile entertainment websites
YouTube si DeviantArt sunt cele mai reprezentative platforme online in care userii uploadeaza continut informatic constand in fisiere video sau fotografii ale propriilor picturi.
Desi operele disponibile pe aceste website-uri sunt comunicate public fara perceperea unor taxe si, de cele mai multe ori fara evidentierea unui anumit tip de licenta aplicabil, acestea sunt totusi opere apartinand de drept autorilor sau titularilor de drepturi, o utilizare nepermisa de catre vizitatorii YouTube sau DeviantArt atragand raspunderea acestora pentru incalcarea anumitor drepturi de autor.
Atlfel spus, faptul ca anumite opere sunt disponibile online nu implica si cesiunea in beneficiul userilor a anumitor drepturi asupra acestora.
Incercand sa identificam implicatiile legale, de aceasta data din perspectiva userilor care uploadeaza continut vom putea retine ca acestia pot fi trasi la raspundere in cazul in care fisierele video postate apartin de drept unor terte persoane sau contin elemente, pasaje in privinta carora terte persoane au calitatea de autori sau titulari de drepturi.
5. Aplicatiile desktop-based sunt folosite cu precadere pentru social networking – am putea lua ca exemplu DestroyTwitter – utilizat in cazul microblogging-ului.
Si acestea sunt dezvoltari ale userilor, reprezentand continut informatic dezvoltat de acestia si regasit pe platfome cu renume – cum ar fi framework-ul Adobe Air. Cei mai multi folosesc asemenea aplicatii fara sa ia in considerare faptul ca sunt distribuite fara garantii sau certificari, Destroy Twitter fiind un exemplu inclusiv in acest sens.
Lipsa garantiilor, a certificarilor Adobe Air pentru programele uploadate de useri, face ca aceste functionalitati software sa implice inclusiv un potential risc de securitate pentru ca trebuie sa luam in considerare, in primul rand, faptul ca programul interactioneaza cu propriul calculator, si in al doilea rand, ca acelasi program inmagazineaza informatii ce trebuie, cel putin teoretic, mentinute confidential – cum ar fi parolele twitter.
