Prin prevederile art.115 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, este stabilita obligativitatea impozitarii veniturilor nerezidentilor obtinute din redevente de la un rezident sau de la un nerezident care are sediu permanent in Romania. In ceea ce priveste o definitie termenului, art.7 alin.(1) pct.28 considera a fi redevență:

orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori dreptul de folosinţă al oricăruia dintre următoarele:

a) drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum şi efectuarea de înregistrări audio, video;

b) orice brevet, invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de comerţ sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiţă, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori software.

c) orice transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;

d) orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;

e) orice know-how;

f) numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoană fizică.

În plus, redevenţa cuprinde orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activităţi similare;

Termenul de redeventa nu poate fi desprins de notiunea de proprietate intelectuala, fiind de fapt, prin insasi definitia data de dex, suma aferenta unei exploatari. Potrivit art.115 alin.(1) lit.d), vor fi considerate redevente, sumele de bani primite de nerezidenti de la persoane fizice sau juridice romane pentru acordarea dreptului de folosinta corespondent unui drept de autor (asupra unor lucrari literare, artistice, stiintifice).

De esemenea, este considerata redeventa suma primita de nerezidenti pentru acordarea dreptului de folosinta a unui brevet, asupra unei marci, inventii, inovatii (deducem nebrevetabile) sau desen industrial.
Desi dispuse in paragrafe distincte, drepturile la care se face referire in cadrul pct.28 nu apartin neaparat unor cateogorii de drepturi de proprietate intelectuala diferite, putand observa drepturile asupra „proiectelor, planurilor, schitelor” inserate la lit.b) alaturi de drepturile de proprietate industriala de genul brevetelor, marcilor si desenelor industriale, cunoscut fiind ca un model, plan sau o schita daca nu intruneste conditiile pentru a putea fi inregistrate ca si desene industriale, modele utilitare, brevete, primesc protectie potrivit legii dreptului de autor. Inadvertente se regasesc si la nivel terminologic, formula corespondenta lit.a) fiind redata in neconcordanta cu prevederile legii dreptului de autor, unde se poate vorbi de „acordarea unui drept de folosinta asupra unor opere literare, stiintifice, etc,” (ceea ce inseamna transferul unuia dintre drepturile patrimoniale asupra unei opere, a dreptului de reproducere de ex.) sau „cesiunea drepturilor patrimoniale aferente drepturilor de autor asupra unei opere”, sintagma folosita in actul normativ nefiind de preferat („folosirea sau dreptul de folosinta …al unui drept de autor asupra unei lucrari…”.
Gasim, de asemenea, corelatii intre termenul „franciza” de la lit.b) si textele aferente lit.d) şi e) („dreptul de folosinta asupra oricarui echipament industrial, comercial, stiintific” sau „dreptul de folosinta … asupra unui know-how”), ultimele fiind doar modalitati de exploatare a unei afaceri, tehnologii sau serviciu, sistem de comercializare specific francizei, jusitificarea trimiterii la acest concept consituindu-l insasi conexiunea dintre drepturile de proprietate inlectuala si notiunea de franciza (francizorul fiiind titular al drepturilor asupra unei marci inregistrate iar colaborarea dintre francizor si beneficiar implicand de cele mai multe ori transferul inclusiv a drepturilor de autor asupra unor opere, planuri, schite tehnologice, etc).

Chiar fara o sistematizare clara la nivelul dispozitiilor, vom considera ca enumerarile prezentate la pct.28 au avut ca justificare intentia legiuitorului de a acoperi intreaga paleta de drepturi de exploatare percepute in raportul direct al acestora cu drepturile de proprietate intelectuala.

Trebuie luate in considerare in acest sens prevederile continand instructiuni detaliate din normele metodologice de aplicare ale art.115., in care redeventa este considerata a fi „orice sumă care trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacă suma trebuie plătită conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a încălcării drepturilor legale ale unei alte persoane.”.

In legatura cu aplicabilitatea dispozitiilor codului fiscal, in mod special a celor privind redeventele de la rezidenti, contractelor AdWords, a fost, in mod gresit, interpretata, o astfel de tranzactie, ca implicand dreptul de folosinta a unei transmisiuni (caz in care ar fi incidente dispozitiile in discutie).

Lit.d) a pct.28 stabileste ca fiind subiecte ale impunerii asupra veniturilor realizate in Romania, nerezidentii care obtin venituri, de data aceasta, din folosinta sau dreptul de folosinta asupra „oricarei transmisiuni, inclusiv catre public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;”. In concordanta cu cele prezentate mai sus, vom considera o astfel de „transmisiune” ca fiind similara unei forme de exploatare de genul „comunicarii publice, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului, astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public;” (care include metodele de exploatare a unor inregistrari audio sau video).

Contractele Adwords au ca obiect prestarea unor servicii, daca vrem de publicitate, prin serviciile pay-per-click (PPC) si publicitate site-targeted puse la dispozitia clientilor (inclusiv persoanelor juridice din Romania) in vederea postarii reclamelor proprii. Intr-adevar, se poate vorbi, de sisteme de programare, disponibile online, prin care este calculat scorul de calitate de exemplu, dar prin specificul acestor contracte nu sunt transferate drepturi de exploatare ale nici unui software, tehnologii. Trebuie urmarita astfel motivatia esentiala a platii pentru a stabili caracterul de redeventa a acesteia, iar in cazul in care, transmiterea unui drept de folosinta nu este de esenta tranzactiei, suma platita nu se considera redeventa – este ceea ce alin. (9) din normele metodologice detaliaza a fi „scop principal al contractului si scop auxiliar”.

Dacă totuşi o anumită parte din ceea ce urmează a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltă porţiune fiind auxiliară, tratamentul aplicat porţiunii principale de contract se aplică întregii sume care trebuie plătită conform contractului.

Chiar si in lumina acestor prevederi, cu greu se poate vorbi de acordarea dreptului de exploatare a continutului digital ca scop auxiliar al unui contract Adwords, indiferent ca luam sau nu in considerare inclusiv modalitatea prin care este pusa la dispozitia clientului control panel-ul AdWords, prin care se pot introduce cuvinte de cautare de interes, Google oferind spatiu publicitar pe ceea ce ei pretend a fi site-uri relevante din reteau lor de continut.

Vor fi astfel considerate contractele Adwords, contracte prin care este pusa la dispozitia oricarui beneficiar un sistem prin care fiecare isi poate face reclama online, veniturile nerezidentilor fiind aferente unor servicii disponibile pe Internet, care nu implica transferul nici unui drept de exploatare e vreunei opere, tehnologii ce apartine Google, acestor venituri nefiindu-le aplicabile prevederile art.115 din Codul fiscal.