Cea mai mare problema cu care ma confrunt cand scriu un articol este titlul. Titlul trebuie sa fie perfect, titlul trebuie sa atraga, si mai nou, titlul trebuie sa fie indexabil, adica mare atentie cum il scrii pentru ca este posibil sa il scrii degeaba.

Poate veti rade sa aflati ca efortul si timpul folosit pentru scrierea unui articol se imparte in mod egal, de fiecare data frateste, as spune, intre analiza propriu-zisa si, atentie, scormonirea creierului in cautarea titlului perfect. Evident ca se intampla, si nu vreau sa zic “frecvent”, ca eforturile mele sa fie complet zadarnice – adica caut, deschid miliarde de sertare si ma surprind dupa doua ore complet lipsita de rezultatul cautarii si cu imensul stres ca timpul, si asa foarte putin, a fost consumat degeaba si ca nu voi putea posta nimic pentru ca, logic, nu poti posta un articol fara titlu. De cele mai multe ori, in astfel de situatii, cedez, depun armele, flutur streagul alb si “pun pe hartie” prima fraza care imi trece prin cap. In dorinta de a scapa de preview-uri si a citi odata articolul online, ma folosesc de o simpla alaturare de cuvinte cheie si fac asta constienta de riscul de a constata ulterior ca fraza in sine este de cea mai proasta inspiratie, nu are nicio legatura cu tema articolului si cu atat mai putin l-ar putea promova in vreun fel.

Visez la momentul in care voi avea indeajuns de mult curaj cat pentru a posta un articol fara titlu, pentru ca banuiesc ca, asa cum exista poezii fara rima, poezii fara titlu, la fel de bine pot exista si articole fara titlu, trebuie doar sa existe un initiator, o prima persoana care sa aiba puterea de a fi diferit, de a schimba regulile, de a spune NU articolelor cu titlu. Aici ar fi mers perfect un smiley face; din pacate nu am unul la indemana iar viitorul pare sumbru, in sensul ca, pana la actualizarea temei de wordpress ori pana la indoparea ei cu fel de fel de plug-in-uri, care mai de care mai utile, va trebui doar sa vi-l imaginati.
Nu pot folosi smiley face-uri sau le pot folosi, dar cu marele dezavantaj de a strica bunatate de dispunere a articolului, lucru care, evident, nu se face, mai ales daca informatia este atat de pretioasa – uite, chiar devine foarte frustrant sa nu iti poti completa articolul asa cum trebuie.

Well, poate va intrebati cum de am trecut la un asemenea subiect sau cum am reusit sa incalc promisiunea de a nu schimba tonul rece si detasat al blogului cu specific juridic.
Se poate sa fie vremea, adica vremea schimbarilor, sa nu intelegeti “vremea urata de afara”, se poate la fel de bine sa fie de vina Basescu, ca oricum numele lui e pe buzele tuturor. Wrong, adevarul este ca m-am suprins uitandu-ma cat se poate de obiectiv la articolul meu si, pentru prima oara, recunosc asta cu o oarecare rusine, am incercat sa fiu cititorul de blog si nu creatorul de articole.

Ma uitam la ultimul articol de pe cyberlaw – (cu sau fara “the”) technology makes us different si citeam postul “Cum poate arata Internetul dupa semnarea ACTA”. Continuam sa ma uit, il citeam o data, de doua ori, continuam in acelasi ritm si, chiar daca oricum mereu gaseam ceva de adaugat, o chestie, fie chiar si foarte minora pe care as fi vrut sa o schimb, de data asta lucrurile stateau total diferit, nu ma confruntam cu o simpla nevoie de perfectionare ci cu un sentiment mult mai puternic si deranjant, cu o senzatia de wrong care era pe atat de devastatoare pe cat de de misterioasa parea a-I fi cauza.

Si pentru ca pare a tine de propriul destin, imposibilitatea de a afla cauza unor lucruri foarte evidente si de a consuma timpul pe tot felul de aspecte mici, mici de tot, poate ca nici nu mai e nevoie sa va spun ca am stat cam vreo doua ore pana ce am realizat ca titlul este de vina, ca el este problema problemelor si cauza acestei situatii complet strange in care creatorul a ajuns sa nu isi iubeasca creatia.

Nu stiu daca mai au vreun rost detaliile…pare trist, sper doar ca v-am luat-o inainte si nu v-ati dat chiar voi insiva seama ca, in pofida titlului, articolul nu lasa nici macar un minim indiciu de ce cum ar putea arata Internetul dupa semnarea ACTA.

Si, pentru ca ati fost indeajuns de draguti si nu mi-ati atras atentia in privinta greselii enorme pe care am facut-o, mizez pe acelasi bun simt care va caracterizeaza si sper sa nu imi trimiteti miile de titluri care ar fi fost disponibile in locul celui care exista deja. Si care nu va fi schimbat niciodata, chiar daca e gresit, chiar daca arata in mod clar ca mai am multe de invatat, asta pentru ca ar fi ca si cum mi-as schimba trecutul si, oricat de tempting ar parea ideea, n-as vrea sa o fac niciodata.

Succes tuturor!