Include modificările din următoarele acte:
– Hotărârea nr. 2303/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1279 din 30/12/2004.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – Orice persoană, fizică sau juridică, aflată pe teritoriul României poate beneficia de servicii de certificare în vederea utilizării semnăturii electronice în sensul definit a art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, denumită în continuare lege.
Art. 2. – (1) În înţelesul prezentelor norme tehnice şi metodologice, termenii utilizaţi au următoarele definiţii:
a) client – beneficiarul serviciilor de certificare, care, în baza unui contract încheiat cu un furnizor de servicii de certificare, denumit în continuare furnizor, deţine o pereche funcţională cheie publică-cheie privată şi are o identitate probată printr-un certificat digital emis de acel furnizor;
b) hash-code – funcţie care returnează amprenta unui document electronic;
c) cheie privată – un cod digital cu caracter de unicitate, generat printr-un dispozitiv hardware şi/sau software specializat. În contextul semnăturii digitale cheia privată reprezintă datele de creare a semnăturii electronice, aşa cum apar ele definite în lege;
d) cheia publică – cod digital, perechea cheii private necesară verificării semnăturii electronice. În contextul semnăturii digitale cheia publică reprezintă datele de verificare a semnăturii electronice, aşa cum apar ele definite în lege;
e) mecanismul de creare a semnăturii electronice – asupra documentului se aplică o funcţie hash-code, obţinându-se amprenta documentului. Printr-un algoritm se aplică cheia privată peste amprenta documentului, rezultând semnătura electronică;
f) mecanismul de verificare a semnăturii electronice se bazează pe utilizarea cheii publice, a funcţiei hash-code şi a semnăturii electronice primite. Verificarea semnăturii este o operaţie automată;
g) pagina web – document electronic, disponibil prin internet.
(2) În înţelesul prezentelor norme, abrevierile utilizate au următoarele semnificaţii:
a) ETSI – Institutul European de Standarde în Telecomunicaţii;
b) RFC – desemnează documente care au fost supuse analizei publice în cadrul unui proces coordonat de Grupul de Lucru pentru Ingineria Internetului;
c) FIPS – desemnează standarde federale emise de Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie din Statele Unite ale Americii;
d) IEEE – Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică;
e) ITSEC – desemnează standardele şi criteriile europene de evaluare a securităţii sistemelor informatice;
f) RSA – algoritmul de criptare cu cheie publică, dezvoltat de cercetătorii Rivest, Shamir şi Adleman;
g) DSA – Algoritmul de Semnătură Digitală;
h) SHA – Algoritm Securizat de Hash-code;
i) PKI – Infrastructură de chei publice;
j) RTF – format de document ce permite alinierea textului, introducerea unor caractere speciale, utilizarea culorilor şi a fonturilor de dimensiuni diferite, precum şi inserarea altor obiecte;
k) PDF – format ce permite transferarea documentelor electronice fără a afecta aranjarea în pagină; documentele pot conţine text, imagini şi sunete;
l) PostScript – format de document utilizat în special pentru tipărire la imprimante PostScript.
m) TXT – format de document conţinând exclusiv text.
CAPITOLUL II
Autoritatea de reglementare şi supraveghere
Art. 3. – (1) Autoritatea de reglementare şi supraveghere, denumită în continuare autoritate, generează sau achiziţionează o pereche funcţională cheie privată-cheie publică şi trebuie să îşi protejeze cheia sa privată, utilizând un sistem fiabil şi luând precauţiile necesare pentru a preveni pierderea, dezvăluirea, modificarea sau utilizarea neautorizată a cheii sale private.
(2) Cheia privată nu poate fi dedusă în nici un fel din cheia sa publică pereche.
Art. 4. – Autoritatea gestionează Registrul furnizorilor de servicii de certificare, denumit în continuare registru
Art. 5. – Conţinutul informaţional şi structura registrului sunt prezentate în anexa nr. 1.
Art. 6. – (1) Actualizarea registrului se face exclusiv de către autoritate şi urmăreşte toate modificările survenite în statutul furnizorului – acreditare, terminarea perioadei de acreditare, suspendare, îmbogăţirea tipurilor de certificate oferite.
(2) După fiecare actualizare autoritatea transmite furnizorului o copie de pe documentul prevăzut la pct. 43 din anexa nr. 1.
Art. 7. – (1) Autoritatea gestionează datele utilizând un sistem informatic în măsură să asigure securitatea sistemelor comunicaţiilor, tranzacţiilor şi datelor.
(2) În acest sens se utilizează o soluţie ce asigură managementul unei baze de date replicate, garantându-se accesul permanent prin Internet. Standardele recunoscute sunt ultimele versiuni ale ISO/IEC 15408-1,2,3 şi ISO 17799 sau standardele care le înlocuiesc.
Art. 8. – Autoritatea face publice, spre consultare următoarele date din registru:
a) tipul furnizorului – persoană fizică sau juridică;
b) numele sau denumirea furnizorului;
c) data la care şi-a început activitatea;
d) cheia publică a furnizorului;
e) indicaţii privind acreditarea – acreditat sau neacreditat;
f) perioada de acreditare – început/sfârşit;
g) indicaţii privind dreptul de a emite certificate calificate;
h) descrierea politicii generale a furnizorului;
i) forma de organizare a furnizorului – societate comercială, regie autonomă, instituţie publică, organizaţie neguvernamentală, alte tipuri;
j) adresa sau sediul – ţară, oraş, judeţ/sector, stradă, număr, bloc, scară, etaj, apartament, cod poştal;
k) naţionalitatea, pentru persoană juridică;
l) cetăţenia, pentru persoană fizică;
m) telefon, fax, e-mail, adresă în pagina web;
n) categoriile de servicii destinate publicului: tipul de certificate, mod de utilizare, pentru fiecare tip de certificate;
o) tipurile de dispozitive de creare a semnăturii electronice utilizate;
p) situaţia dispozitivelor – dacă sunt omologate sau nu;
q) situaţia furnizorului: operaţional, suspendat, activitatea încetată, în curs de transferare a activităţii, în curs de remediere a unor probleme identificate de autoritate – indicând termenul limită;
r) istoric al furnizorului: data de începere a activităţii, perioade de suspendare, perioade în care a avut dreptul de a emite certificate calificate, alte asemenea situaţii.
Art. 9. – (1) Informaţiile prevăzute la art. 8 din prezentele norme tehnice şi metodologice sunt disponibile public, prin Internet, în pagina web a autorităţii.
(2) Pagina web va mai conţine informaţii cu privire la legea semnăturii electronice, normele tehnice şi metodologice privind aplicarea legii semnăturii electronice, informaţii generale cu privire la utilizarea semnăturii electronice, informaţii noi din domeniul semnăturii electronice, trimiteri către paginile web ale furnizorilor de servicii de certificare.
(3) Autoritatea va publica permanent tehnologiile Internet prin care se pot consulta informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
CAPITOLUL III
Furnizorii de servicii de certificare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 10. – (1) Un furnizor este obligat să genereze sau să achiziţioneze o pereche funcţională cheie privată-cheie publică şi să îşi protejeze cheia sa privată, utilizând un sistem fiabil şi luând precauţiile necesare pentru a preveni pierderea, dezvăluirea, modificarea sau utilizarea neautorizată a cheii sale private.
(2) Cheia privată nu poate fi dedusă în nici un fel din cheia sa publică pereche.
Art. 11. – (1) Înainte de începerea activităţii furnizorul va notifica autoritatea, conform formularului prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Toate datele vor fi înaintate autorităţii pe suport de hârtie şi în format electronic, documentul electronic fiind semnat digital de către furnizor şi prezentat în unul dintre următoarele formate: RTF, PDF, TXT şi PostScript.
Art. 12. – (1) Înregistrarea în registru se face pe baza unei cereri individuale.
(2) La primirea cererii autoritatea include datele furnizorului în registru şi generează pentru acesta un cod de identificare format prin alipirea anului, lunii şi datei de începere a activităţii şi a numărului de ordine al furnizorului.
SECŢIUNEA a 2-a
Furnizarea serviciilor de certificare calificată
Art. 13. – (1) Furnizorul poate furniza servicii de certificare bazate pe certificate simple şi calificate.
(2) Certificatul calificat va avea structura conformă cu anexa nr. 3, potrivit ETSI TS 101 862 v. 1.2.1. (2001-06), RFC 2459 şi cu Recomandările ITU-T X. 509.
(3) Autoritatea va publica eventualele modificări ale formatului descris, pe baza evoluţiei tehnologiilor sau a normelor internaţionale recunoscute în domeniu.
(4) Certificatul are şi o rubrică de extensii. Lista celor mai uzuale extensii este prevăzută în anexa nr. 4.
(5) Codul de identificare a certificatului calificat se formează prin alipirea codului de identificare a furnizorului şi a numărului de ordine al certificatului.
(6) Codul personal de identificare a semnatarului rezultă prin alipirea codului de identificare a furnizorului, iniţialele numelui sau pseudonimului semnatarului şi numărul de ordine al acestuia în lista clienţilor cu aceleaşi iniţiale.
Art. 14. – (1) În vederea emiterii de certificate calificate, furnizorul trebuie să îndeplinească condiţiile enunţate la art. 20-22 din lege.
(2) Furnizorul trebuie să dovedească autorităţii că dispune de resursele financiare pentru acoperirea prejudiciilor pe care le-ar putea cauza cu prilejul desfăşurării activităţi de certificare şi trebuie să fie capabil să acopere pierderile suferite de către o persoană care îşi întemeiază conduita pe efectele juridice ale certificatelor calificate, până la concurenţa echivalentului în lei al sumei de 10.000 euro pentru fiecare risc asigurat. Riscul asigurat este fiecare prejudiciu produs, chiar dacă se produc mai multe asemenea prejudicii ca urmare a neîndeplinirii de către furnizor a unei obligaţii prevăzute de lege. Furnizorul va trebui să depună o scrisoare de garanţie din partea unei instituţii financiare de specialitate sau o poliţă de asigurare la o societate de asigurări, în favoarea autorităţii, în valoare cel puţin egală cu echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro; scrisoarea de garanţie are forma prevăzută în anexa nr. 5.
(3) Furnizorul trebuie să asigure un nivel corespunzător de securitate a comunicaţiilor, tranzacţiilor şi datelor, standardele recunoscute fiind ISO/IEC 15408-1,2,3, ISO17799, ETSI TS 101 456 v 1.1.1 (2000-12), ITSEC-E3 FIPS 140-1 sau ultimele versiuni ale acestora ori standardele care le înlocuiesc.
(4) Furnizorul trebuie să asigure operarea rapidă a registrului de evidenţă a certificatelor, conform art. 20 lit. b) din lege; structura registrului este prezentată în anexa nr. 6.
(5) Furnizorul trebuie să folosească numai dispozitive securizate de creare a semnăturii electronice.
(6) Autoritatea verifică datele conţinute în documentaţia depusă, în termen de maximum 10 zile, în raport cu standardele recunoscute şi cu prezentele norme tehnice şi metodologice.
(7) Autoritatea trebuie să informeze furnizorul, în termen de maximum 10 zile, cu privire la îndeplinirea condiţiilor şi să solicite, dacă e cazul, completarea documentaţiei.
(8) În cazul în care toate criteriile sunt îndeplinite, autoritatea emite decizia prin care furnizorul dobândeşte dreptul de a furniza servicii de certificare calificată şi actualizează registrul înscriind noul statut al furnizorului. Decizia este comunicată furnizorului pe suport de hârtie şi în format electronic, semnat digital de autoritate.
(9) Dacă documentaţia nu a fost completată sau nu îndeplineşte condiţiile, autoritatea emite o decizie motivată prin care respinge solicitarea furnizorului de a i se acorda dreptul de furnizare de servicii de certificare calificată Decizia este comunicată furnizorului pe suport de hârtie şi în format electronic, semnat digital de autoritate.
Art. 15. – În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 20-22 din lege, autoritatea va lua decizia de suspendare a dreptului furnizorului în cauză de a emite certificate calificate, până la remedierea neajunsurilor şi îndeplinirea tuturor condiţiilor legale. Decizia este comunicată furnizorului pe suport de hârtie şi în format electronic, semnat digital de autoritate.
SECŢIUNEA a 3-a
Acreditarea voluntară
Art. 16. – (1) Furnizorul care doreşte să îşi desfăşoare activitatea ca furnizor acreditat trebuie să solicite obţinerea acreditării din partea autorităţii.
(2) În acest sens furnizorul trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare emiterii de certificate calificate şi să utilizeze dispozitive securizate de generare a semnăturii electronice, omologate de o agenţie de omologare agreată de autoritate.
(3) Verificările se fac atât asupra declaraţiilor conţinute în documentaţia depusă la autoritate, cât şi asupra concordanţei dintre sistemele, procedurile şi practicile afirmate şi cele existente în realitate.
(4) Auditul este realizat de autoritate sau de o terţă parte numită de aceasta, conform normelor europene pentru acest gen de activitate.
(5) Autoritatea trebuie să informeze în termen de maximum 30 de zile furnizorul cu privire la îndeplinirea condiţiilor şi să solicite, dacă e cazul, completarea documentaţiei.
Art. 17. – (1) În cazul în care se constată că toate criteriile sunt îndeplinite, autoritatea decide acreditarea furnizorului.
(2) Decizia de acreditare, condiţiile şi efectele suspendării sau ale retragerii sunt comunicate furnizorului pe suport de hârtie şi în format electronic, semnat digital de autoritate.
(3) La cererea furnizorului autoritatea actualizează registrul prin înscrierea noului statut de furnizor acreditat. Se introduc informaţii despre garanţii, omologarea dispozitivelor, agenţia de omologare, perioada de acreditare.
Art. 18. – (1) Durata acreditării este de 3 ani şi se poate reînnoi.
(2) Procedura de reînnoire este identică cu cea de obţinere a acreditării.
Art. 19. – Suspendarea deciziei de acreditare se face în următoarele cazuri:
a) se constată că furnizorul nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiţiile prevăzute pentru acordarea deciziei de acreditare. În acest caz autoritatea notifică furnizorului şi stabileşte un interval de timp de maximum 30 de zile în care furnizorul trebuie să remedieze deficienţele semnalate;
b) declanşarea procedurii falimentului furnizorului.
Art. 20. – Autoritatea retrage decizia de acreditare în următoarele cazuri:
a) dacă furnizorul nu remediază deficienţele prevăzute la art. 19 lit. a), în termenul acordat de către autoritate;
b) dacă intervine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se declară falimentul furnizorului.
SECŢIUNEA a 4-a
Agrearea agenţiilor de omologare
Art. 21. – (1) Decizia de agreare a agenţiilor de omologare se face pe baza unei cereri a agenţiei către autoritate şi în urma verificării condiţiilor menţionate în normele europene pentru acest gen de activitate.
(2) Decizia de agreare este valabilă 1 an şi se poate reînnoi.
(3) Decizia se retrage în cazul în care se constată că agenţia nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). Autoritatea transmite agenţiei o notă explicativă în care descrie motivele retragerii deciziei de agreare.
CAPITOLUL IV
Proceduri de utilizare a semnăturii electronice
Art. 22. – Principiul de funcţionare şi procedurile de utilizare a semnăturii electronice sunt prevăzute în anexa nr. 7.
Art. 23. – Orice persoană, fizică sau juridică, care doreşte ca un furnizor să îi elibereze un certificat trebuie:
a) să furnizeze informaţiile cerute pentru tipul de certificat dorit, conform formularului prevăzut în anexa nr. 8;
b) să genereze sau să achiziţioneze o pereche funcţională cheie privată-cheie publică; cheia privată nu poate fi dedusă în nici un fel din cheia sa publică pereche;
c) să probeze funcţionalitatea perechii cheie privată-cheie publică;
d) să protejeze cheia privată de furturi, deteriorări, modificări ale conţinutului sau alte compromiteri ale acesteia este interzisă duplicarea cheii private;
e) să propună un nume sau un pseudonim distinct pentru identificare;
f) să supună examinării furnizorului: cererea de furnizare a unui certificat, acordul de a respecta obligaţiile în calitate de client şi cheia sa publică.
Art. 24. – La primirea cererii de eliberare a certificatului furnizorul în cauză va verifica, înainte de eliberarea certificatului, următoarele aspecte:
a) dacă solicitantul certificatului este persoana identificată în cerere, prin procedura adecvată categoriei din care face parte certificatul;
b) dacă solicitantul certificatului deţine cheia privată corespunzătoare cheii publice listate în certificat;
c) dacă informaţia listată în certificat este exactă.
Art. 25. – (1) Durata verificării informaţiilor din cerere şi a eliberării certificatului nu poate depăşi:
a) o zi lucrătoare, pentru certificatele simple;
b) 5 zile lucrătoare, pentru certificatele calificate.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din momentul primirii de către furnizorul în cauză a tuturor informaţiilor cerute pentru acest scop.
Art. 26. – Furnizorul nu poate emite un certificat fără consimţământul expres al celui pe numele căruia este emis.
Art. 27. – Durata valabilităţii unui certificat este de maximum 1 an de la data comunicării către client.
Art. 28. – Certificatul poate fi transmis solicitantului în următoarele modalităţi:
a) personal;
b) prin poştă, cu confirmare de primire;
c) prin poştă electronică – numai pentru certificate simple; observaţiile, dacă există, se comunică pe aceeaşi cale furnizorului.
Art. 29. – Prin acceptarea certificatului clientul:
a) îşi asumă responsabilitatea controlului cheii sale private şi a luării unor măsuri pentru a preveni pierderea dezvăluirea, modificarea sau utilizarea neautorizată a acesteia;
b) certifică veridicitatea informaţiilor conţinute în certificat;
c) se angajează să folosească certificatul exclusiv în scopuri autorizate, conform legii;
d) nu are dreptul de a utiliza cheia sa privată corespunzătoare cheii publice listate în certificat, pentru semnarea altor certificate, decât în cazurile în care acest lucru a fost prevăzut expres în contractul semnat cu furnizorul său.
Art. 30. – (1) Furnizorul gestionează direct cheile publice ale clienţilor persoane fizice şi persoane juridice. Gestionarea cheilor publice presupune implicit acordarea tuturor serviciilor de certificare prevăzute în contractul cu clienţii.
(2) Serviciile de certificare se referă la emiterea, verificarea, suspendarea, reînnoirea, revocarea şi furnizarea de informaţii cu privire la certificatele emise, precum şi depozitarea sigură a acestora pe durata valabilităţii lor, la care se adaugă o perioadă de minimum 10 ani de la data încetării valabilităţii certificatului, conform prevederilor art. 20 lit. h) din lege.
(3) Serviciile de verificare a semnăturilor electronice se asigură automat, prin Internet, asemenea servicii fiind menţionate expres în contract.
Art. 31. – (1) Arhivele unui furnizor aflat în cazul prevăzut la art. 24 alin. (4) din lege sunt preluate de autoritate.
(2) Formularul de informare cu privire la încetarea activităţii unui furnizor de servicii de certificare este prevăzut în anexa nr. 9.
(3) În cazul în care autoritatea dispune încetarea activităţii unui furnizor şi nu există un alt furnizor care să îi preia activitatea, aceasta va asigura revocarea certificatelor, dacă nu a fost deja realizată de către furnizor, pe cheltuiala furnizorului; autoritatea va prelua şi va menţine arhivele şi registrul electronic, fără conectare permanentă la Internet.
Art. 32. – Un furnizor poate solicita unui alt furnizor eliberarea unui certificat, cel de-al doilea furnizor gestionând astfel cheia publică a primului. Această situaţie este prevăzută în anexa nr. 10.
CAPITOLUL V
Detalii tehnice
SECŢIUNEA 1
Datele de creare a semnăturii
Art. 33. – Generarea datelor de creare a semnăturii electronice a autorităţii se face utilizând un sistem izolat, fiabil, proiectat special în acest scop, protejat împotriva utilizării neautorizate.
Art. 34. – Autoritatea va folosi pentru semnătura electronică algoritmul RSA.
Art. 35. – (1) Lungimea minimă a cheii private utilizate de un semnatar pentru crearea semnăturii electronice extinse trebuie să fie de minim:
a) 1.024 de biţi pentru algoritmul RSA;
b) 1.024 de biţi pentru algoritmul DSA;
c) 160 de biţi pentru algoritmul DSA bazat pe curbe eliptice.
(2) Lungimea nu include secvenţa de 0 biţi de pe cele mai semnificative poziţii.
(3) Generarea repetată de date de creare a semnăturii electronice nu trebuie să coboare nivelul de siguranţă a acesteia, fiind obligatorie condiţia de unicitate. Se exclud procedeele de generare a datelor de creare a semnăturii electronice care, prin utilizare repetată, ar putea reduce calitatea cheii.
Art. 36. – (1) Numărul minim de biţi din datele de creare a semnăturii electronice determinaţi pe baza unor numere real aleatoare tehnice este de:
a) 1.024 de biţi pentru algoritmul RSA;
b) 1.024 de biţi pentru algoritmul DSA;
c) 160 de biţi pentru algoritmul DSA bazat pe curbe eliptice.
(2) Este interzisă utilizarea numerelor pseudoaleatorii ca punct de pornire în generarea datelor de creare a semnăturii.
(3) Dacă sistemul de generare este utilizat pentru obţinerea cheilor mai multor semnatari, calitatea elementelor generate trebuie verificată statistic cel puţin o dată pe lună. Rezultatele testelor efectuate trebuie înregistrate. În cazul în care rezultatul testului este negativ, toate certificatele emise de la data ultimului test vor fi revocate.
Art. 37. – (1) Dacă datele de creare a semnăturii sunt generate de furnizorul de servicii de certificare, acesta trebuie să asigure confidenţialitatea acestora, precum şi a datelor pe baza cărora s-au generat cheile.
(2) Aceleaşi prevederi se aplică în cazul operaţiunilor de transferare a datelor de creare a semnăturii în dispozitivele de creare a semnăturii, precum şi a datelor de identificare a semnatarului necesare în cazul utilizării dispozitivului.
Art. 38. – Dacă datele de creare a semnăturii sunt generate de un terţ, acesta trebuie să utilizeze dispozitive de generare fiabile, protejate împotriva utilizării neautorizate. Fiecare acces la dispozitivul de generare a datelor de creare a semnăturii trebuie monitorizat.
SECŢIUNEA a 2-a
Sisteme şi proceduri utilizate pentru crearea semnăturii electronice
Art. 39. – Autoritatea foloseşte doar funcţia hash-code SHA-1 şi algoritmul de criptare RSA. Este interzisă utilizarea teoremei chinezeşti a resturilor.
Art. 40. – (1) În vederea obţinerii unei semnături electronice extinse se pot utiliza următoarele funcţii hash-code
a) RIPEMD – 160;
b) Funcţia SHA-1.
(2) Pot fi folosite numere pseudoaleatorii pentru a mări lungimea amprentei documentului. Algoritmii de criptare a amprentei, în cazul semnăturii electronice extinse, sunt:
a) RSA;
b) DSA;
c) DSA pe curbe eliptice. Algoritmul recunoscut este cel prevăzut în standardul ISO/IEC 14883-3, anexa A.2.2, IEEE standard P1363, secţiunile 5.3.3 şi 5.3.4.
(3) În cazul algoritmilor ce implică numere aleatorii se pot utiliza numere pseudoaleatorii.
(4) Se consideră echivalente şi alte proceduri de creare a semnăturii, dacă oferă acelaşi nivel de securitate certificat de un organism autorizat recunoscut.
Art. 41. – Dacă pentru declanşarea procedurii de creare a semnăturii electronice se foloseşte o metodă de acces anume proiectată pentru a preveni utilizarea neautorizată, codul respectiv nu mai trebuie folosit în alt scop.
Art. 42. – Formatul semnăturii electronice trebuie să corespundă prevederilor legale în domeniu – PKCSdiez7 Standard de sintaxă al mesajelor criptate.
Art. 43. – Rezultatul verificării unei semnături electronice extinse este sigur doar dacă se utilizează un dispozitiv de verificare a semnăturii electronice specificat de către furnizorul de servicii de certificare care a emis certificatul pe baza căruia se face validarea semnăturii.
SECŢIUNEA a 3-a
Certificatele calificate
Art. 44. – În cazul reînnoirii unui certificat calificat se emite un nou certificat cu aceleaşi date de identificare şi de verificare a semnăturii electronice, dar cu alte date de valabilitate.
Art. 45. – Formatul certificatului calificat, conform art. 13, trebuie să fie descris de către furnizor utilizând un limbaj formal standard – CCITT sau Recomandările ITU-TX.208 -, într-un document ataşat notificării către autoritate.
Art. 46. – Registrul electronic de evidenţă a certificatelor eliberate trebuie să corespundă unui format recunoscut internaţional. Următoarele standarde sunt recomandate:
a) 1988 CCITT (ITU-T) X.500/ISO IS9594;
b) RFC 2587 Internet X.509 Infrastructura de chei publice LDAPv2;
c) RFC 2587 Internet X.509 Infrastructura de chei publice – certificate şi profil CRL;
d) RFC 2589 – LDAPv3 Extensii pentru servicii de director dinamic.
SECŢIUNEA a 4-a
Revocarea certificatelor şi marcarea timpului
Art. 47. – Furnizorul trebuie să informeze clienţii şi terţii care pot influenţa atributele clientului, înscrise în certificatul calificat, cu privire la modul prin care pot solicita revocarea certificatului.
Art. 48. Abrogat prin punctul 4. din Hotărâre nr. 2303/2004 începând cu 30.12.2004.
CAPITOLUL VI
Alte prevederi
Art. 49. – Autoritatea trebuie să verifice un furnizor cel puţin o dată la 2 ani sau când se modifică procedurile de lucru.
Art. 50. – (1) Autoritatea dispune suspendarea activităţii furnizorului până la încetarea cauzelor care au determinat luarea măsurii în următoarele situaţii:
a) furnizorul a încălcat obligaţiile de confidenţialitate prevăzute la art. 15 alin. (1) din lege;
b) furnizorul nu notifică autoritatea în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (2) din lege;
c) complementar cu aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 45 din lege;
d) furnizorul nu plăteşte în termenul stabilit despăgubirile la plata cărora a fost obligat printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a unei instanţe judecătoreşti;
e) furnizorul nu achită, în cel mult 10 zile, costul operaţiunilor prevăzute la art. 31 alin. (3).
(2) În această perioadă autoritatea efectuează verificarea furnizorului şi comunică neajunsurile identificate Autoritatea stabileşte un interval de timp de maximum 30 de zile, în care furnizorul trebuie să rezolve problemele cu care se confruntă.
(3) Dacă furnizorul nu remediază deficienţele în termenul acordat, autoritatea dispune încetarea activităţii acestuia şi/sau retragerea deciziei de acreditare şi/sau suspendarea dreptului de a emite certificate calificate, în funcţie de problemele identificate şi de tipul de servicii oferite de furnizor.
(4) În perioada în care are activitatea suspendată, furnizorul are obligaţia să asigure serviciile de suspendare, revocare şi verificare a certificatelor, precum şi consultarea prin Internet a registrului electronic, cu excepţia cazului în care deficienţele se găsesc la nivelul acestor sisteme.
Art. 51. – În cazurile prevăzute la art. 50 alin. (1), lit. d) şi e) autoritatea are dreptul de a emite pretenţii asupra scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare, în limita prejudiciului creat.
Art. 52. – (1) Dispozitivele de creare a semnăturii electronice constituie produse asociate semnăturii electronice în sensul art. 4 pct. 15 din lege.
(2) Produsele asociate semnăturii electronice sunt prezumate să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 4 pct. 8 şi la art. 20 lit. f) din lege, în cazul în care sunt conforme cu cel puţin unul dintre:
a) standardele române sau părţile relevante ale acestora, care adoptă acele standarde europene armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, în măsura în care condiţiile în cauză sunt acoperite de aceste standarde;
b) standardele europene armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, în măsura în care condiţiile în cauză sunt acoperite de aceste standarde;
c) standardele române sau părţile relevante ale acestora, adoptate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, în măsura în care condiţiile în cauză sunt acoperite de aceste standarde şi nu există standarde române din categoria celor prevăzute la lit. a), care să fie aplicabile.
(3) Lista standardelor prevăzute la alin. (2) se publică prin ordin al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei.
Art. 53. – Dispozitivele securizate de creare a semnăturii electronice, recunoscute ca fiind conforme cu cerinţele anexei III a Directivei 1999/93/EC de un organism desemnat de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene să efectueze determinări ale conformităţii acestor dispozitive, sunt considerate omologate în sensul art. 11 alin. (2) din lege.
Art. 54. – În conformitate cu art. 40 din lege certificatul calificat, eliberat de către un furnizor înregistrat într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, este recunoscut ca fiind echivalent din punct de vedere al efectelor juridice cu certificatul calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare cu domiciliul sau cu sediul în România, în baza acordului european de asociere dintre România, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte.
Art. 55. – Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice şi metodologice.