Vorbisem la sfarsitul lunii trecute de raspunderea furnizorilor de servicii hosting, cu referire in mod special la dispozitiile corespunzatoare din Directiva privind comertul electronic, astfel cum aceasta a fost implementata prin Legea nr.365/2002. Analizasem in articolul mentionat modalitatea in care prevederile Directivei fusesera transpuse intern, punand accentul in mod special pe injustetea instituirii unei raspunderi in sarcina hosting providerilor, raspundere in virtutea careia, acestia erau obligati sa actioneze in detrimentul clientilor proprii prin blocarea accesului la materiale „aparent ilegale”.

Pentru mai multe detalii cititi Notice and take down policies (US), – o incercare de a pune mai multe intrebari decat de a trage anumite concluzii 🙂