De mult vroiam sa vorbesc de o speta extrem de interesanta, care implica o marca, un nume de domeniu, doua interese contrarii … si, pentru un plus de atractivitate, drepturi de proprietate intelectuala asupra numelor comerciale.

Stiu ca este greu sa apreciezi fara date concrete si mult mai greu sa emiti o parere cu subiecte desprinse din context, dar nu am sa dezbat intregul dosar la care am facut referire (desi pe cat era de complex, pe atat de interesant ar fi fost) preferand sa vorbesc azi exclusiv de ceea ce inseamna protectie a numelui comercial si de diferentele existente intre acest tip de protectie si protectia marcilor (ma refer la diferentele ce merita luate in considerare).

Vorbim de nume comerciale si avem in vedere, evident, acele denumiri inregistrate la Registrul Comertului si extinse cu penibilul „S.R.L.” sau „S.A.”, de care, in acelasi evident mod, ne facem ca uitam pentru a nu strica denumirea aleasa dupa zeci de ore de naming.

Asta la nivel national, dar vezi wipo.int (vezi treaties > full text of Paris Convention) si iti dai seama ca protectia numelui comercial este in primul rand recunoscuta si garantata la nivel international pentru ca art.8 din tratatul in cauza prevede ca: „A trade name shall be protected in all the countries of the Union without the obligation of filing or registration, whether or not it forms part of a trademark”. Remarcam, cel putin la nivel terminologic, si oricat de superficiala ar parea aprecierea, ca „trade name” reprezinta un concept total diferit de notiunea de „trademark”, neputand asadar face confuzie intre un nume comercial si o marca.

Protectia asupra numelui comercial se traduce in drepturi pe care societatea in cauza le detine asupra denumirii pe care o poarta. Si aici ajung la unul dintre aspectele importante ale spetei, se poate oare obtine un nume de domeniu in baza unui drept detinut asupra unui nume comercial? Mai corect spus, poti interzice tertilor folosirea unui nume comercial ce prezinta o terminologie similara cu denumirea unei firme?

Stim ca, in baza drepturilor detinute asupra marcilor, titularii pot interzice nume de domenii ce incorporeaza termeni identici sau similari, asta pentru ca modelul de protectie conferit de legislatia incidenta se aplica asupra a tot ceea ce este similar/identic si folosit intr-un mod in care se poate creea confuzie in randul publicului, incluzand riscul de asociere. Am putea considera oare, in extenso, ca aceste prevederi se pot aplica si denumirilor comerciale, sens in care ar exista temei de interzicere a utilizarii unor nume de domeniu ce au in componenta termeni folositi in cadrul unor nume de firma?

Unii spun ca DA si arata cu degetul la articolul 8 din Conventia de la Paris, eu sustin ca NU; tratatul stabileste, fara niciun dubiu, ca numele comerciale vor fi protejate, DAR nu contine nicio precizare in ceea ce priveste felul in care acestea vor fi protejate, lasand dreptul intern sa reglementeze aceste aspecte. Cand spun drept intern ma refer la legislatia aplicabila numelui comercial, diferita de acele prevederi care reglementeaza marcile, si anume Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, cu modificarile si completarile ulterioare.

Actul normativ in cauza, mai precis art.30 alin.(4) confirma existenta unui drept asupra firmei, cu precizarea expresa ca acesta se intinde exclusiv asupra denumirii inregistrate – „Dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei se dobandeste prin inscrierea acesteia in registrul comertului”. Altfel spus, legislatia romaneasca protejeaza numele comerciale, dar recunoasterea dreptului este nuantata in cazul firmelor, in sensul ca dreptul exclusiv este acordat doar in privinta denumirii inregistrate si nu asupra anumitor componente ale acestei denumiri.

In plus fata de aceste prevederi potrivit art.38 alin.(2) din aceeasi lege, sunt acceptate spre inregistrare firme a caror componenta este diferita DOAR in privinta anumitor termeni:
„Cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod.”

Diferentierea intre protectia asupra denumirii integrale si protectia asupra unor termeni reprezinta unul dintre principalele argumente in baza caruia se poate sustine ca DOAR in cazul marcilor, confuzia in randul publicului poate fi generata de o denumire ce preia o parte din elementele verbale ale unei marci (caz in care se poate vorbi de o incalcare a drepturilor detinute de titularul de marca). Nu aceeasi este situatia numelor comerciale; daca avem in vedere un nume de domeniu ce preia doar o parte dintr-o denumire comerciala, nu putem vorbi de o prezumtie de incalcarea a drepturilor detinute de titularul numelui de firma, atata vreme cat societatea in cauza nu detine un drept exclusiv asupra fiecarui termen.

Exclusivitatea este cheia, cel putin din punctul meu de vedere, pentru ca poti limita folosirea de catre terti a unui termen doar in cazul in care drepturile sunt detinute in mod exclusiv si nu se poate vorbi de asa ceva in contextul in care legea accepta inclusiv inregistrarea altor denumiri de societati ce prezinta in componenta acelasi termen. Daca in baza de date a Registrului Comertului exista cel putin doua companii ce au in componenta denumirii comerciale acelasi termen, este clar ca oricare dintre aceastea poate folosi termenului in cauza si mai mult decat clar, ca niciuna dintre aceste companii nu detine un drept exclusiv asupra termenului. Neavand un drept exclusiv asupra unui termen, nici nu se poate vb de o posibilitate de limitare a tertilor in a folosi acel termen, inclusiv prin inregistrarea unui nume comercial.

Pentru a fi mai evident si pentru cei mai putin familiarizati cu anumite terminologii (macar pentru o placuta lecturare), daca firma pe care o detineti se numeste „lame ideas srl”, nu puteti interzice tertilor inregistrarea unui nume de domeniu de genul „lame.ro” pentru ca NU exista drepturi exclusive asupra fiecarui termen in parte ci doar asupra denumirii integrale „lame ideas” – a nu se lua in considerare faptul ca termenul este intr-adevar unul uzual, comun, este doar un exemplu, chiar daca termenul ar fi fost unul cu totul particular, interpretarea ar fi fost aceeasi.

Sincer, nu as vrea sa fiti de acord cu mine, chiar imi doresc un contra argument, dar unul solid, care sa zguduie din temelie toate sustinerile mele.