Majoritatea hosting providerilor au disponibile pe site-urile companiei, proceduri clare prin care orice persoana, care reclama incalcarea dreptului de autor, poate notifica furnizorul de servicii, acesta urmand ca, in considerarea notificarii primite, sa blocheze accesul publicului la site-urile gazduite.
In USA, practica este strict legata de dispozitiile DMCA (Digital Millenium Copyright Act). Pentru a beneficia de exonerarea de raspundere instituita acestor subiecte de drept, hosting providerii sunt obligati sa dezactiveze sau sa blocheze accesul la site-urile in privinta carora a fost primita o notificare de incalcare a dreptului de autor.
Printre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca notificarea mentionata, nu se regaseste insa nicio referire la vreo decizie a unei instante care sa stabileasca in mod definitiv si irevocabil pretinsa incalcare a dreptului de autor. Hosting providerului ii este astfel impusa o obligatie in contextul unor materiale „aparent ilegale”. Pentru a nu risca raspunderea privind continutul informational stocat, acesta va lua masurile de blocare daca notificarea contine urmatoarele:
– o semnatura in format olograf sau electronic al persoanei autorizate sa reprezente titularului dreptului exclusiv in cauza;
– identificarea materialele pretinse a incalca dreptul de autor precum si cele pretinse a fi incalcate prin continutul site-ului gazduit;
– o declaratie din partea reclamantului ca actioneaza cu buna credinta considerand ca materialele in cauza sunt utilizate ilegal;
– O declaratie pe proprie raspundere ca informatiile sunt adevarate si ca reclamantul este autorizat sa reprezinte titularul de drepturi pretins incalcate.
Ulterior primirii notificarii, procedura se deruleaza astfel:
(1) Blocarea site-ului reclamat a incalca dreptul de autor pretins de catre furnizorul de hosting;
(2) Notificarea clientului (detinatorului de site), care are posibilitatea de a trimite un raspuns, declarand pe propria raspundere utilizarea in conditiile legii a dreptului de autor pretins incalcat;
(3) Deblocarea site-ului in maxim 14 zile, in cazul in care hosting providerul primeste declaratia clientului iar reclamantul nu face dovada inceperii unei actiuni in fata instantei.
Ce elemente pot fi retinute:
– notificarea transmisa de reclamant nu trebuie sa faca dovada unei decizii a vreunei instante prin care sa se stabileasca in mod incontestabil incalcarea dreptului de autor prin continutul site-ului suspendat;
– Indiferent de utilizarea in deplina legalitate a materialelor in cauza, situatie in care detinatorul site-ului transmite o declaratie pe proprie raspundere in acest sens (2), acesta oricum risca blocarea continutului informational pentru o perioada de 14 zile;
– Deblocarea site-ului are loc numai in contextul in care reclamantul nu face dovada inceperii unei actiuni impotriva detinatorului de site, ceea ce insemna ca materialele in cauza vor ramane blocate in continuare pe parcusul intregului proces, nevorbindu-se de masuri asiguratorii sau vremelnice in cazuri urgente ci doar de initiativa reclamantului de a-l actiona in justitie pe clientul furnizorului de hosting (unless the copyright owner files an action in court against the subscriber);
Intrebari:
– Ce se intampla totusi cu protectia drepturilor si intereselor detinatorilor de site-uri pe parcursul acestei perioadei de 14 zile, interese care pot fi sustinute de o utilizare legala a materialelor si care, pot de asemenea justifica incasarea anumitor venituri?
– Cine va despagubi in acest context userul pentru beneficiul nerealizat de pe urma blocarii accesului la anumite materiale asupra carora exista un drept de utilizare? Cumva pretinsul titular de drepturi, asupra caruia exista prezumtia de a fi actionat cu buna credinta considerand ca respectivele materiale intr-adevar ii incalca anumite drepturi si mai mult decat atat, care a urmat procedura de notificare furnizata de lege? Cumva furnizorul de hosting care a blocat accesul la informatia in cauza, actionand si el potrivit prevederilor legale?
In legatura cu aceste intrebari majoritatea celor care au incercat sa studieze problema au aratat spre hosting provider, considerandu-l pe acesta indreptatit sa analizeze si sa decida in fiecare caz justetea blocarii unui anumit continut informational. S-a vorbit astfel despre hosting provider ca si „Judge and Jury” in aplicarea legii pe Internet, incercandu-se de cele mai multe ori sa se atraga atentia acestor furnizori de servicii de uriasa raspundere pe care o poarta pentru fiecare material gazduit.
As spune ca nu este vorba nici macar de atat, in prezent oferindu-se furnizorilor cadrul cadrul legal de a actiona in sensul blocarii pe baza unor materiale „aparent ilegale”, care, altfel spus, nu necesita o anumita evaluare pentru a fi catalogate in acest sens.
