I. OpenType reprezinta un format de fisier dezvoltat de Adobe in colaborare cu Microsoft, pentru fisiere de fonturi scalabile care extind fisierele de tip TrueType folosite de sistemele de operare Microsoft Windows si Apple Machintosh.
Caracteristica principala a fonturilor scalabile este ca designului de caractere alfabetice ii este adaugat un set de instructiuni software in vederea controlarii anumitor caracteristici ale acestora precum spatiul, forma simbolului, alinierea. Un exemplu de font scalabil (outline sau scalable font) este si Utopia – design de text realizat de Robert Slimbach pentru Adobe in 1989, in format de tip OpenType. Acesta combina sarcina verticala si linia de contrast a caracterelor secolului 18 (precum Baskerville si Walbaum) cu inovatii contemporane in ceea ce priveste forma simbolului si detaliile liniare. Din descrierea acestui tip de design de simboluri alfabetice se mai poate afla faptul ca Utopia are patru grosimi de caracter plus un font special de majuscule, toate combinate pentru a crea o familie flexibila de simboluri alfabetice cu aplicatie la nivelul comunicarilor din interiorul unei companii, in publicitate, pentru editarea cartilor sau a ziarelor.
II. Diferenta dintre un fisier de fonturi obisnuit, de tip „typeface” sau „bitmap” si simbolurile alfabetice de tip scalabil (modificabile)(„outline” sau „scalable fonts”) este tocmai existenta codului software folosit in cazul celor din urma in vederea crearii curbelor si liniilor in momentul afisarii pe ecran sau pe hartie a caracterelor. Acest asa numit „programmed hinting” (tehnica prin care conturul de glyph este in mod algoritmic potrivit in spatiul dintre pixeli potrivit pentru a reda cea mai buna forma) regasit si in cazul Utopia a constituit motivul initierii procesului Adobe impotriva celor de la Southern Software, diferendul axandu-se pe problematica copierii unui program de calculator si nu a unor design-uri de caractere alfabetice considerate neprotejabile prin sistemul dreptului de autor din America.
In reclamatia celor de la Adobe acestia sustineau faptul ca produsul creat de cei de la Southern Software Inc (Key Fonts Pro product 1555) a fost dezvoltat cu ajutorul programului de editare FontMonger care ar fi extras punctele de referinta de pe linia fiecarui simbol, incalcandu-se astfel dreptul de autor al Adobe in designul de text scalabil Utopia.
III. Fata de sustinerea Adobe, Southern Software Inc s-a aparat precizand ca programul FontMonger folosit nu extrage codul sursa, ci doar punctele de referinta numerice care delimiteaza, determina trasaturile esentiale ale caracterelor fonturilor, caractere de altfel neprotejate de dreptul de autor.
A mai fost sustinut faptul ca FontMonger nu copieaza astfel nici o instructiune privind stilul simbolului ci insereaza noi asemenea instructiuni. In ceea ce priveste acestea din urma, King, asociatul Southern Software Inc, a afirmat faptul ca instructiunile de stil exista in mod implicit in secventa si natura coordonatelor de glyph. Astfel, in cazul in care on-curves points si off-curves points nu sunt mutate (modificate) de user, instructiunile de stil scrise, generate de FontMonger vor fi in mod functional identice cu acelea ale softului de fonturi original.
IV. In contra argument, Adobe a precizat ca este evident faptul ca, dupa extragerea tuturor coordonatelor de simbol din programul Adobe, King doar a modificat coordonatele pe axa verticala cu 101% pentru a schimba usor imaginea fontului.
„Fiecare actiune asupra unui anumit glyph presupune o posibilitate de alegere a editorului in ceea ce priveste punctele de referinta selectate si locul de plasare a acelor puncte. Astfel, selectia punctelor si plasarea acestora sunt subiecte protejate de dreptul de autor in varianta originala a softului.” Instanta a agreat argumentul adus de Adobe, Judecatorul Ronald M. Whyte notand faptul ca “probele prezentate demonstreaza faptul ca exista creativitate in designul realizat cu ocazia dezvoltarii programului software pentru fonturi. In timp ce simbolul indica intr-o anumita masura ce puncte trebuie alese de editor, nu determina, nu obliga asupra fiecarui punct care trebuie ales.” Instanta a retinut astfel ca fonturile celor de la Southern Software’s sunt in mod substantial similare cu cele de la Adobe, si astfel incalca dreptul de autor al acesteia din urma.
V. Rezumat al cazului Adobe
In analiza legala a cazului Adobe, instanta a facut trimitere la prevederi relevante din Legea dreptului de autor din SUA precum si la cazuri deja disputate si determinante in ceea ce prinveste problematica protejarii fonturilor (Eltra Corp. v. Ringer, Apple Computer Inc. v. Franklin Computer Corp si Apple Computer, Inc. v. Formula Int’l, Inc.).
Au fost retinute astfel cateva aspecte:
1. Un program de calculator este definit de Copyright Act ca fiind un ”set de instructiuni folosite in mod direct sau indirect intr-un computer pentru a obtine un anumit rezultat” (17 USC sectiunea 101);
2. Programele pentru calculator sunt protejate de dreptul de autor ca opere literare (Apple Computer Inc. v. Franklin Computer Corp);
3. Designul de caractere alfabetice (Typeface design) nu este protejate de dreptul de autor (Eltra Corp. v. Ringer – in centrul disputei se afla cererea inaintata la Oficiul Dreptului de Autor din SUA prin care fusese solicitata inregistrarea unui desen format dintr-un alphabet si alte simboluri plasate pe anumite dispozitive tipografice si folosite in conexiune cu aceste echipamente. Cazul a fost relevant astfel si sub aspectul definirii in mod oficial a sintagmei “typeface design”, autoritatea americana declarand ca acele simboluri ce formau literele alfabetului sunt cele care in mod general sunt cunoscute sub denumirea de “typeface design”);
4. Un program pentru calculator nu este considerat a fi neprotejat de dreptul de autor doar pentru ca ceea ce genereaza acest program este neprotejat (Apple Computer, Inc. v. Formula Int’l, Inc.)
Astfel, faptul ca programul pentru calculator genereaza simboluri alfabetice neprotejate de dreptul de autor nu inseamna ca programul in sine nu este protejat.
In mod categoric, alaturi de referintele statutare si jurisprudentiale, unul dintre factorii de creare si determinare a normelor de drept aplicabile fonturilor, se regaseste in doua decizii ale Oficiului pentru Dreptul de Autor din SUA. Prima de acest fel, la care a facut trimitere si instanta in acest caz, a fost Policy Decision on the Copyrightability of Digitized Typefaces – emisa de catre institutia americana la 29 semptembrie 1988, si prin care a fost stabilit faptul ca simbolurile alfabetice in format digital( nu sunt protejate de dreptul de autor, acestea nefiind programe pentru calculator si presupunand putine selectii si aranjamente peste ceea ce este impus de un design de caracter alfabetic neprotejabil. A doua decizie – “Registrability of Computer Programs that Generate Typefaces,” aduce in discutie numitele „scalable fonts” pe care le declara inregistrabile si asfel protejabile de dreptul de autor pentru urmatoarele considerente:
„crearea de fonturi de tip scalabil folosind un design de simbol alfabetic deja in format electronic, reprezinta o schimbare semnificativa in industrie fata de momentul emiterii primei decizii. Suntem de asemenea convinsi ca programele pentru calculator folosite pentru generarea unui design de caracter alfabetic in asociere cu o rezolutie scazuta si alte instrumente de printare, pot implica instructiuni originale ale unui program de calculator indreptatit la protectie in virtutea Legii dreptului de autor. De exemplu, crearea de programe ce genereaza fonturi scalabile in vederea producerii unui set alfabetic uniform constand in sute de simboluri, a fost apreciat a implica multe decizii pentru proiectarea instructiunilor care actioneaza printarea. Expresia acestor decizii nu este limitata de forma neprotejabila a literelor si nici impusa de caracterul functional, fiind astfel protejabila de dreptul de autor sub conditia intrunirii cerintelor privind originalitatea.”
Deciziile Oficiului pentru Dreptul de Autor din SUA au fost interpretate diferit de cele doua parti, Adobe sustinand ca Decizia din 1992 confirma protejarea fonturilor scalabile in cauza, paratii fiind de parere ca, din contra, aceasta doar reafirma argumentele aduse in 1998 prin care se sustinea opinia conform careia design-ul caracterelor alfabetice nu poate fi protejat de dreptul de autor. In continuare, compania Southern Software Inc. a precizat ca punctele de referinta numerice (punctele de control) care definesc o forma apartinand unui anumit stil sunt de asemenea neprotejate de dreptul de autor . Mai mult decat atat, paratii au argumentat ca simpla actionare asupra unei imagini de font neprotejate pentru a crea o alta, usor diferita (dar tot neprotejata de dreptul de autor) nu poate da nastere unei expresii protejabile – „indiferent ce puncte sunt selectate de softul editor pentru a executa procesul, acestea corespund in mod direct si sunt determinate de forma neprotejabila a caracterului alfabetic. Forma nefiind protejata si neexistand nici o dovada de creativitate in ceea ce un editor realizeaza pentru a obtine acea forma, nimic nu este protejabil.”
Instanta a notat ulterior sustinerile Adobe in ceea ce priveste copierea elementelor literale ale programului de calculator. Acestia au sustinut, in baza cazului Feist Publications v. Rural Telephone Serv. Co., ca, datorita faptului ca acele coordonate de stil nu sunt in mod integral prescrise de forma caracterului, acestea implica creativitate, fiind astfel protejabile. “Pentru a fi indreptatita la protectia dreptului de autor, o opera trebuie sa fie originala (…). Orginalitatea, astfel cum este inteleasa in dreptul de autor, inseamna doar ca acea opera a fost creata in mod independent de autor … si ca intruneste cel putin un minim nivel de creativitate, un nivel de creativitate foarte scazut fiind suficient”. Majoritatea lucrarilor ies in evidenta destul de osor, posedand ceva sclipiri de creativitate, oricat de neprelucrate, simple sau evidente sunt acestea.” Abobe precizeaza astfel ca exista creativitate in ceea ce inseamna activitatea editorului de selectare a punctelor de referinta din afara si de pe linia curbelor, programele de calculator pentru fonturi fiind astfel protejate de dreptul de autor. Codul este astfel in mod direct descris de selectia acestor puncte. Astfel, orice copiere a acestor puncte de referinta este o copiere a unui element literal al softului in cauza, care in esenta reprezinta insasi copierea codului programului.
Paratii au contestat faptul ca programele de editare FontMonger si Fontographer ar ajunge dincolo de codul programului si ar extrage coordonatele, exprimandu-le pe aceastea in valori absolute. Au considerat asfel ca nu ar fi fost copiat codul sursa ci doar coordonatele sau punctele de referinta care nu sunt protejate. In continuare acestia au aratat faptul ca FontMonger si Fontographer creaza functionalitate (code) in baza selectiei punctelor care in mod necesar sunt dictate de forma stilului fiecarui caracter.
In pofida celor expuse de parati, instanta a consemnat faptul ca exista creativitate in activitatea de realizare a programelor de fonturi aratand ca “in timp ce stilul impune intr-o anumita masura ce puncte trebuie selectate de editor, acesta nu obliga asupra fiecarui punct care trebuie ales”. „Oricum, doar pentru ca exista multiple modalitati de a crea acelasi stil nu inseamna ca nu exista creativitate in crearea softului de producere a acestor stiluri, dovada fiind faptul ca doi programatori pot lucra folosind aceleasi date si instrumente pentru a produce o lucrare identica dar cu foarte putine puncte in comun.” Programul de generare de fonturi al celor de la Adobe a fost considerat astfel de instanta ca fiind o opera originala protejata de dreptul de autor.
Adobe a probat ulterior in instanta similaritatea dintre programul software Veracity detinut de asociatul King al companiei Southern Software Inc. si propriul program de editare Utopia, sustinand ca schimbarile aduse programului sunt neinsemnate, modificarile facute de King constand doar in scalarea fonturilor. Instanta a agreat argumentul adus de Adobe, confirmand incalcarea dreptului de autor al acestora.
