Ar fi trebuit sa vorbesc in septembrie de procesul in care RealNetworks a fost chemat in judecata de catre Hollywood movie studios – oricum nu e tarziu nici acum, tinand cont de faptul ca sunt foarte multe persoane interesate constant de comunicarea publica si reproducerea fisierelor in mediul virtual precum si de multiplele aspecte legale implicate. Sunt una dintre acestea, asta e clar 🙂
RealNetworks pune la dispozitie consumatorilor o serie de produse software, printre care si cel numit RealDVD care permite acestora copierea DVD-urilor in propriul calculator pentru o vizionare ulterioara. Fata de aceast serviciu axat in principal pe copierea cd-urilor, copiere care, evident, odata realizata in mediul virtual poate oricand permite si o distribuire, o comunicare publica sau o repruducere, asociatia producatorilor de filme s-a sesizat si a reactionat. A astfel sustinut ca:
„RealDVD software enables users to engage in an illegal practice known as rent, rip and return, whereby a person rents a DVD from a legitimate business like Blockbuster or Netflix, uses the RealDVD software to make multiple permanent illegal copies of the movie, and returns the DVD, only to rent another popular title and make permanent copies of it, repeating the cycle of theft over and over again without ever making a purchase.”
Desigur, copierea poate avea ca obiect un DVD personal, nu numai unul inchiriat si poate fi realizata in scopul unei utilizari exclusive in cercul unei familii sau in scop stiintific, fiind ca atare permisa de lege, dar centrul disputei nu a fost axat pe aceste aspecte, titularii de drepturi considerand ca o pozitie privilegiata nu ar putea fi obtinuta decat in circumstanta trimiterii la dispozitiile legale privind masurile tehnice de protectie. Si intr-adevar, daca exista un temei, de ce sa nu il folosim, atata timp cand insasi legea dreptului de autor evolueaza favorizand titularii de drepturi in dezavantajul consumatorilor sau publicului larg. Ma refer la legea prin care este oferita titularilor de drepturi de autor o protectie limitata si care in acelasi timp ofera posibilitatea acelorasi titulari de a-si proteja tehnic operele, permitandu-le astfel a avea o protectie peste acele limite acordate de lege. Exista evident si sanctiuni corespunzatoare pentru cei care eludeaza sistemele de protectie, indiferent ca acestia au un drept recunoscut de lege de a utiliza opera, de a o copia, de a o folosi in scop personal.
In concluzie, multe posibilitati de a convinge o instanta ca “RealDVD creates exact copies of DVD while bypassing their encryption” in contextul in care legislatia doar pedepseste fara sa distinga (in ce limite pot fi folosite masurile tehnice de protectie, ce drepturi pot acoperi si in ce circumstante, etc). Oricum, procesul este in derulare si astept sa vad cum isi da cu parerea si DVD Copy Control Association…
…intre timp caut materiale care sa imi dovedeasca ca inclusiv companiile mari stiu ce inseamna file sharing si se comporta pe masura. Spun asta gandindu-ma la ImageStation dezvoltat de Sony, tehnologie promovata pana acum mult mai safe, ca fiind doar un serviciu online „for sharing picture and videoclips with familly”. Pacat ca in februarie 2008 serviciul a fost inchis 🙂
