Recunosc, nu sunt dintre aceia care, pentru a parea mai civilizati, refuza sa foloseasca utorrent si poate de aceea, nu din alte ratiuni ce tin de propria profesie, imi permit sa discut mai pe larg de „notificarea celor de la AIMR”, de procesul initiat de asociatia in cauza, de „VINOVATIA HOSTWAY SI TRILULILU” si de multe alte aspecte mai putin interesante pentru cei care cunosc foarte bine legea, o indragesc si respecta si sustin ca cei vinovati trebuie sa plateasca.

La data de 8 iulie 2009, AIMR (Asociatia Industriei Muzicale din Romania) a facut primul pas in a arata ca legea trebuie respectata, in mod special pentru ca ar fi a lor, „a titularilor de drepturi” si aici ma refer la Legea privind dreptul de autor, nu de alta, dar AIMR-ul in mod special la acest act normativ face trimitere in notificarea trimisa catre S.C. HOSTWAY ROMANIA S.R.L. si TRILULILU S.A. (aici, aici si aici)

Notificarea „bla bla bla, va somam sa restrictionati, sa eliminati, sa aplicati” face vorbire de opere protejate de dreptul de autor, evident neidentificate, apartinand unor mari nume, la fel de evident scrise cu „CAPS LOCK”, precum „SONY BMG” si „MEDIA PRO MUSIC”.

Pe scurt: AIMR, in baza unui mandat al marilor producatori de muzica mentionati (nu au precizat asta, dar ma gandesc ca persoana din spatele notificarii are oarece cunostinte juridice si un astfel de mandat trebuie sa existe!) sustine ca la nivelul platformei trilulilu.ro s-ar regasi anumite fisiere video, identificate ca reproduceri neautorizate ale unor opere protejate de dreptul de autor.

Adica Trilulilu sau Hostway (nu am inteles exact pentru ca nimeni nu precizeaza) „pune la dispozitia publicului” opere protejate de dreptul de autor. Eu cel putin asta am inteles, mai ales ca in pagina 2 veti gasi si o trimitere interesanta la Legea nr.8/1996 prin care se atrage atentia asupra urmatorului text de lege: „Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel incat publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual.”

Sincer, chiar eram tentata sa cred ca cineva ar fi putut sa sustina ca Trilulilu sau Hostway participa in mod activ la aceasta activitate ilegala sau „piraterie” cum o denumesc ei, adica Trilulilu separat sau impreuna cu Hostway, companii, zic eu, destul de cunoscute, pun personal la dispozitia publicului operele protejate de dreptul de autor si asta, in lipsa unor autorizari din partea detinatorilor de drepturi. Ar fi fost destul de ridicol de sustinut asa ceva, aproape pareau lipsite de sens acele mari nume de la inceput fara o sustinere legala bine pusa la punct.

Imi continui ideea reamintindu-va ca la inceput apreciam ca in spatele notificarii trebuie sa fie o persoana care are idee asa, cat de cat, de legislatia in domeniu – nu m-am inselat: la finalul notificarii apare urmatoarea precizare:
„Prezenta notificare reprezinta totodata dovada ca dvs cunoasteti incalcarea drepturilor astfel cum acestea au fost descrise mai sus”.

Recunosc ca stilul imi place, adica facem trimitere la o lege, dar de fapt ne punem toate sperantele in alta, altfel spus, nu legea dreptului de autor e problema ci comertul electronic, cumva? Nu de alta, dar, in lipsa acestei supozitii, fraza ar parea total inutila si mi-e greu sa cred asta.

Prinsa in atatea ironii am uitat esentialul:

–      Eventualele incalcari ale drepturilor de autor ori conexe nu sunt realizate nici de Trilulilu, nici de Hostway, fiind de la sine inteles ca activitatea de punere la dispozitia publicului o realizeaza fiecare end-user in parte;

–    Posibila raspundere Trilulilu sau/si Hostway poate fi doar indirecta, sustinuta evident doar in temeiul legii comertului electronic (vezi raspunderea furnizorilor de servicii ale societatii informationale);

–    Indiferent de cata greutate au numele titularilor, aici, in tara sau peste hotare, este inutil sa crezi ca dovedirea drepturilor se realizeaza prin simpla trimitere la o lista oarecare aflata la ORDA sau, pentru un plus de penibil, la sediul AIMR.

–    HOSTWAY este un furnizor de hosting iar TRILULILU detine o patforma UGC, ambele companii detin intr-adevar content, dar care nu le apartine si proababil ar trebui sa ne dam seama ca User Generated Content inseamna totusi MULT continut generat de utilizatori. Ma intreb cam cate resurse crede AIMR ca pot fi investite de o companie pentru controlul traficului, contentului si a analizei acestuia, nu de alta, dar in citatie se mentioneaza faptul ca „instituirea masurilor tehnice de prevenire si combatere a pirateriei presupune interventia directa a a persoanelor responsabile de functionarea site-ului in propriile sisteme de comunicatii”. Eu credeam ca, dimpotriva, masurile tehnice de protectie sunt instituite, aplicate de titulari asupra fiecarei opere in parte chiar cu scopul de a limita reproducerile neautorizate, dar e posibil sa ma insel sau sa nu imi dau seama ca este mult mai usor sa soliciti altuia sa aiba grija de propriul drept decat sa investesti personal in protejarea acestuia.

Voi continua in urmatorul articol sa vorbesc in detaliu de citatia AIMR, de masurile tehnice de protectie precum si de interesanta gaselnita „audible magic”.